Ovidius la Tomis: satul global ╚Öi vocile exegezei actuale – Ovidius at Tomis: The Global Village and the Voices of the Contemporary Exegesis

0
112

Ovidius la Tomis: satul global și vocile exegezei actuale
Ovidius at Tomis: The Global Village and the Voices of the Contemporary Exegesis

Sabina Fînaru
Universitatea ÔÇ×╚śtefan cel MareÔÇŁ Suceava

┬áAbstract: Our paper, Ovidius at Tomis: The Global Village and the Voices of the Contemporary Exegesis, presents the project The Revenge of Barbarians. 2000 Years without Ovidiu at Tomis, coordinated by Dorin Popescu. We consider that the project, an anthology of ÔÇ×essentialÔÇŁ texts, presents a local and chronological image of the Ovidius cultural construct, which enlarges its limits towards more distant cultural spaces from Romania and Italy. Our analysis takes into consideration the contributions of the most important classicists, exegetes and historians who use different perspectives and methods in interpreting the opera and the ovidian artistic personality, emphasizing their influence on European thinking and sensitivity, arts and fiction. Recontextualization in critical discourses contributes to the problem of ovidic artistic representation and the relationship between reality, history and (self)fiction, highlighting the dynamic connection between paradigms of antiquity and postmodernity.

La 2000 de ani de la ÔÇ×marea trecereÔÇŁ a sulmonezului Ovidius de pe ╚Ť─ârmul Pontului Euxin, opera ╚Öi personalitatea sa artistic─â sunt ├«nc─â subiecte de controvers─â ╚Ötiin╚Ťific─â ori surse de inspira╚Ťie pentru crea╚Ťia din toate artele; ele reprezint─â ipostazieri tipice pentru confruntarea dintre libertatea creatoare cu puterea politic─â, iar aceast─â situa╚Ťie tragic─â, transfigurat─â ├«n oper─â, a c─âp─âtat anvergura unui mit literar. La 2000 de ani de la trecerea sa pe ╚Ť─ârmul Tomisului, este justificat─â ├«ntrebarea care este stadiul recept─ârii lui ├«n Rom├ónia actual─â, la care vrea s─â r─âspund─â proiectul R─âzbunarea barbarilor. 2000 de ani f─âr─â Ovidiu la Tomis prin antologarea exegezei contemporane [Popescu, Franga, ed., 2017: 903 p.][1].

Vocile exegezei sunt reprezentate de clasici╚Öti de prestigiu, ca Liviu Franga, Mihaela Paraschiv, Ioana Costa, ╚śtefan Cucu, exege╚Ťi de marc─â ÔÇô Mircea A. Diaconu, Iulian Boldea, Adrian Dinu Rachieru, Ilie Luceac, ori istorici ca Ioan Aurel Pop; acestora li se al─âtur─â personalit─â╚Ťi ale lumii academice din Italia, ca Paolo Fedeli, Grazia Maria Masselli, Rosalba Dimundo, Raffaele Giannantonio. Perspectivele de interpretare (de factur─â juridic─â, istoric─â, estetic─â, filologic─â, teoretic─â, critic─â sau comparatist─â) se completeaz─â reciproc, iar vocile interpre╚Ťilor rom├óni (de pretutindeni) ╚Öi str─âini se orchestreaz─â coerent ├«n contrapunct.

Paginile semnate de mari clasici╚Öti rom├óni ne determin─â s─â reflect─âm, ├«nc─â o dat─â, la raportul dinamic dintre paradigmele antichit─â╚Ťii clasice, modernit─â╚Ťii ╚Öi postmodernit─â╚Ťii ╚Öi la caracterul supra-temporal al valorilor ca temei al salv─ârii spirituale ╚Öi morale a culturii ╚Öi civiliza╚Ťiei europene. Printr-o lectur─â de profunzime, de factur─â post-structuralist─â ╚Öi deconstructivist─â, Liviu Franga propune ├«n ÔÇ╣Poemul posibilÔÇ║: Poemul pe care Ovidiu nu l-a scris niciodat─â o ipotez─â critic─â ├«n r─âsp─âr cu exegeza anterioar─â; analiz├ónd elementele de discontinuitate discursiv─â din elegiile tomitane, el reconfigureaz─â urmele unui poem ├«n care poetul nu ├«╚Öi declar─â ÔÇ×groaza, ci mul╚Ťumirea, chiar satisfac╚Ťia ÔÇô c─â tr─âie╚Öte. Inclusiv la Pont.ÔÇŁ [Ibidem: 81].

Demolarea idolilor, r─âsturnarea valorilor instituite, pluralitatea c─âilor de acces c─âtre sensul vie╚Ťii ╚Öi al operei sunt strategii care apar╚Ťin deopotriv─â literaturii ╚Öi criticii actuale; ele migreaz─â de la una la alta, ├«n comuna c─âutare a izvorului de umanitate ├«n haosul vie╚Ťii reale sau fic╚Ťionale, cu ├«ncerc─ârile ei superficiale sau esen╚Ťiale. Metamorfoza, principiu pitagoreic al ├«ntregii existen╚Ťe, asumat de Ovidiu ├«n crea╚Ťia sa roman─â, devine deopotriv─â principiu al poieticii tomitane ╚Öi al criticii literare, care traseaz─â drumul poetului c─âtre sine, drum al rostirii interioare a unei experien╚Ťe radicale, a c─ârei intensitate a avut un efect de ecou dincolo de milenii. Marin Mincu ╚Öi-a construit romanul Moartea la Tomis. Jurnalul lui Ovidiu pe o ipotez─â asem─ân─âtoare; ├«n interpretarea sa, Marin Mincu ╚Öi revan╚Öa barbarilor, Mircea A. Diaconu extinde problematica tematic─â, a toposului sacru dezirabil din roman, c─âtre cea a identit─â╚Ťii individuale ╚Öi colective; iar concluzia sa este c─â miza romanului este ÔÇ×s─â transmit─â ceva europenilor despre rom├óni (╚Öi despre Rom├ónia profund─â) printr-un artificiu istorico-narativ provocatorÔÇŁ [Ibidem: 99].

Destinul istoric al poetului are un caracter exemplar pentru existen╚Ťa uman─â supus─â ÔÇ×terorii istorieiÔÇŁ din toate timpurile, de aceea s-a impus ├«n con╚Ötiin╚Ťa posterit─â╚Ťii cu for╚Ťa unui mit livresc. ├Än discursul s─âu prefa╚Ťial, Tomis dup─â Tomis. For╚Ťa erorii, Liviu Franga subliniaz─â faptul c─â Ovidius este unicul poet latin care a transpus ├«n universul poeziei tr─âiri provocate de traume, de ruperea de propria condi╚Ťie ontologic─â prin ÔÇ×for╚Ťa eroriiÔÇŁ. Eroarea augustan─â leag─â ├«ns─â poetul damnat de ÔÇ×fiin╚Ťa unui viitor nou ethnosÔÇŁ, care ne face implicit ÔÇ×╚Öi fii ai lui OvidiusÔÇŁ [Ibidem: 16]. ├Än aceast─â calitate, se impune aproape ca o fatalitate num─ârul urma╚Öilor s─âi care au avut o soart─â asem─ân─âtoare, de la Dimitrie Cantemir la Ion Heliade R─âdulescu, de la Bogdan Petriceicu Hasdeu la Mircea Eliade. Despre Dumnezeu s-a n─âscut ├«n exil scrie ╚Öi Iulian Boldea care observ─â, dincolo de coresponden╚Ťele exterioare, tematico-biografice, dintre Ovidiu ╚Öi Vintil─â Horia[2], o dimensiune parabolic─â autoreferen╚Ťial─â a romanului: ÔÇ×Aflat la limita dintre istorie ╚Öi fic╚Ťiune, dintre mit ╚Öi realitate, personajul lui Vintil─â Horia tr─âie╚Öte, cu patos re╚Ťinut, o experien╚Ť─â a rememor─ârii ╚Öi evalu─ârii propriei opere ╚Öi propriului destinÔÇŁ [Ibidem: 146][3].

Valoarea etic─â a cercet─ârii ╚Ötiin╚Ťifice, aflate ├«n slujba apropierii de adev─ârul creatorului ╚Öi al operei sale, a c─ârei exersare devine voca╚Ťie axiologic─â, implic├ónd o transmutare a emo╚Ťiei ├«n luciditate simpatetic─â, rigoare ╚Öi spirit critic, o demonstreaz─â cu asupra de m─âsur─â c├óteva studii. Un prim reper este textul Ioanei Costa, care analizeaz─â epistolele lui din perspectiva Epistolografiei poetice, definindu-le prin m─ârcile stilistice ╚Öi elementele autoreferen╚Ťiale raportate la genul, specia ╚Öi tradi╚Ťia literar─â c─ârora le apar╚Ťin. Referindu-se la cauzele releg─ârii la Tomis, Mihaela Paraschiv realizeaz─â o Defensio Ovidiana sub specie aeternitatis (ecou al apologiei platoniciene pentru Socrate), ├«ntr-un discurs riguros, sobru, clar, dens ╚Öi elegant, model de analiz─â tabular─â a scrisorilor lui Ovidius, puse ├«n rela╚Ťie cu texte teoretice de factur─â retoric─â ╚Öi juridic─â, cu informa╚Ťii istorice din antichitate ╚Öi cu exegeze moderne, pentru a-╚Öi sus╚Ťine ipotezele ╚Öi a-╚Öi afirma opiniile despre aceast─â eroare. Pentru mine, aceast─â metod─â de lectur─â complex─â, interdisciplinar─â, este la fel de seduc─âtoare ca aceea ├«n filigran a lui Liviu Franga ╚Öi se ├«nrude╚Öte ├«ndeaproape cu aceea a lui Ioan Aurel Pop; articolul s─âu, Ovidiu ╚Öi barbarii din Pont, circumscrie versurile poetului cu precizie de miniaturist ├«n contextul etnic, istoric, geografic ╚Öi cultural ├«n care a tr─âit Ovidius, oferind un motiv de reflec╚Ťie asupra destinului istoric ╚Öi cultural al omului ╚Öi popoarelor ├«n mijlocul c─ârora a tr─âit: ÔÇ×Cucerirea acestui p─âm├ónt de c─âtre armata roman─â s-a ├«mpletit ├«n Romania danubian─â cu una spiritual─â, a c─ârei ├«ntruchipare este poetul r─âmas ├«n Pont, ca etern simbol al Romei, Publius Ovidius Naso. El este romanul care a ├«nv─â╚Ťat getica, ├«n vreme ce ge╚Ťii sunt ÔÇ╣barbariiÔÇ║ care au ├«nv─â╚Ťat latina ╚Öi s-au ├«nnobilat pentru vecie cu mo╚Ötenirea clasicismului romanÔÇŁ. Asum├óndu-╚Öi integral aceast─â lectio, la sf├ór╚Öitul excursului s─âu Ioan Aurel Pop ne invit─â la un osp─â╚Ť rafinat al cunoa╚Öterii sale, transpus─â ├«n form─â poetic─â: propria sa traducere liber─â, cu rim─â, a versurilor 73-76 din Tristele: ÔÇ×Eu zac sub ast─â piatr─â, Ovidiu, c├ónt─âre╚Ťul / Iubirilor suave, care-am pl─âtit greu pre╚Ťul / De treci pe-aici, dac─â-ai iubit din plin, / Te roag─â pentru el, s─â-i fie somnul linÔÇŁ [Ibidem: 140].

Galeria marilor clasici╚Öti ╚Öi exege╚Ťi din mediul academic ar fi putut c├ó╚Ötiga ╚Öi mai mult ├«n anvergur─â prin prezen╚Ťa str─âlucitului clasicist, critic ╚Öi istoric literar, traduc─âtor ╚Öi poet, Traian Diaconescu; domnia-sa a publicat din 2017 ├«ncoace numeroase, diverse ╚Öi valoroase studii de istoria mentalit─â╚Ťilor ╚Öi comparatism (├«ntre Ovidius ╚Öi autori latini ╚Öi rom├óni), de estetic─â, poetic─â, stilistic─â, precum ╚Öi traduceri ╚Öi peste 130 de micropoeme dedicate lui Ovidius[4]; simplific├ónd, putem spune c─â literatura rom├ón─â ├«i datoreaz─â nu doar ├«nt├ólnirea cu mari scriitori latini (de la Cicero ╚Öi Cato la Seneca, P. Syrius ╚Öi Apuleius, p├ón─â la poe╚Ťii post-clasici ╚Öi autori cre╚Ötini), ci ╚Öi cea cu scriitorii de expresie latin─â (Nicolae Sp─âtaru Milescu, Petru Movil─â, M. Graziani, I. Sommer, M. Bandini), ori traducerea marilor balade populare ╚Öi a poe╚Ťilor rom├óni ├«n metru original (de la Miori╚Ťa ╚Öi Me╚Öterul Manole la volumele dedicate lui Eminescu, Macedonski, Bacovia, Blaga ╚Öi Arghezi); istoricii ├«i datoreaz─â accesul la numeroase documente din perioada medieval─â, inclusiv la coresponden╚Ťa de la curtea lui ╚śtefan cel Mare, istoria limbii ÔÇô studii de referin╚Ť─â despre etnogeneza poporului rom├ón, iar critica ╚Öi istoria literar─â ÔÇô erudi╚Ťia rafinat─â de sensibilitatea ╚Öi ra╚Ťiunea unui umanist ├«n comentariile sale asupra marilor autori.

Revenind, constat─âm func╚Ťia modelatoare a cercet─ârii literaturii ovidiene asupra g├óndirii ╚Öi sensibilit─â╚Ťii intelectuale europene; numeroase contribu╚Ťii ale exege╚Ťilor italieni ╚Öi rom├óni sunt ├«n rela╚Ťie dialogic─â ╚Öi de complementaritate; ea se datoreaz─â fie op╚Ťiunilor tematice ori afinit─â╚Ťilor de viziune asupra textelor analizate, fie structur─ârii argumenta╚Ťiei ├«n discursul ╚Ötiin╚Ťific ori mizelor cercet─ârii. Astfel, aidoma lui Ioan Aurel Pop, Paolo Fedeli prive╚Öte opera tomitan─â ca expresie a metamorfozei unui poet latin, pentru care poezia era singura modalitate de recuperare a Romei, ├«ntr-un poet get, pentru care poezia devine temeiul existen╚Ťei sale pe p─âm├óntul dobrogean ╚Öi totodat─â o metafor─â a transform─ârii sale interioare [Ibidem][5].

Cunoa╚Öterea clasicismului ├«ndeob╚Öte v─âde╚Öte a avea un rol socio-cultural integrator, implic├ónd deopotriv─â reconectarea la textele teoretice fundamentale ale antichit─â╚Ťii ╚Öi recursul la cele mai moderne perspective de abordare care s─â problematizeze, ├«n cazul de fa╚Ť─â, ├«ns─â╚Öi reprezentarea artistic─â ╚Öi rela╚Ťia dintre realitate, istorie, fic╚Ťiune ╚Öi autofic╚Ťiune, ori trangresia vie╚Ťii ├«n text ╚Öi a textului ├«n realitate. Studiul comparatist al Graziei Maria Masselli, Invectiva contra inimicum suum: Ovidio da Tomi, analizeaz─â din perspectiv─â retoric─â poemul ovidian Contra lui Ibis, situ├óndu-l ├«n ansamblul tradi╚Ťiei literare cu caracter polemic, definit─â ├«n tratatele antice prin tr─âs─âturi specifice (vocabular, ton, con╚Ťinut, func╚Ťie, inten╚Ťionalitate, mijloace, strategii de persuasiune etc.). Autoarea demonstreaz─â tr─âs─âturile invectivei oratorice ╚Öi definirea ei ÔÇ×ca schem─â teoretic─â fix─â ╚Öi repetitiv─âÔÇŁ (W. S├╝ss), analiz├ónd descrierea negativ─â, procedeele oratorice folosite ├«n poemul ovidian scris la Tomis ╚Öi tehnicile textuale ale autorului cre╚Ötin Tertulian pentru realizarea acesteia. Concluzia sa este c─â, de╚Öi virulen╚Ťa limbajului este o tr─âs─âtur─â comun─â acestor dou─â tipuri de discurs apar╚Ťin├ónd celor doi autori, Ovidiu utilizeaz─â invectiva ipocrit, ├«n scop persuasiv, ├«n timp ce Tertulian o folose╚Öte cu o u╚Öoar─â deta╚Öare, av├óndu-╚Öi sorgintea ├«n atitudinea cre╚Ötin─â, a c─ârei toleran╚Ť─â se raporteaz─â la termenul misericordia [Ibidem: 123]. Pe de alt─â parte, Estela Antoaneta Ciobanu ├«╚Öi fundamenteaz─â teoretic lucrarea Can the Barbaria Talk Back? Arachne, Philomela, Echo, and the Disowning of WomenÔÇÖs Voice in the Maze of (Fe)male Auctoritas, asum├óndu-╚Öi perspectiva feminist─â de interpretare a c├ótorva dintre miturile transfigurate de Ovidius ├«n Metamorfoze.

Receptarea critic─â reflect─â ╚Öi tr─âs─âturi ale g├óndirii ╚Öi discursului postmodernist, sensibilitatea sa transgresiv─â, care umple lapsusurile realit─â╚Ťii ╚Öi t─âcerile textului ╚Öi resuscit─â memoria cultural─â prin ceea ce are ea memorabil tocmai la periferia ei, al c─ârei discurs, descompus ╚Öi reinterpretat ├«n spirit ludic, ac╚Ťioneaz─â subversiv la adresa discursului dominant al epocii ├«n care a luat na╚Ötere. Oare nu astfel sunt scrierile ÔÇ×tomitaneÔÇŁ ale lui Ovidius ├«n raport cu restul crea╚Ťiei sale ÔÇ×romaneÔÇŁ ╚Öi cu orizontul de a╚Öteptare al cititorilor din epoca sa, ori tentativele exege╚Ťilor de a rupe barierele dintre arte ╚Öi genuri, pentru a reliefa multiplicitatea fa╚Ťetelor artistice ale unei opere-origini, ale c─ârei straturi succesive sunt spa╚Ťializate ╚Öi transformate ├«ntr-o camer─â de rezonan╚Ť─â, ├«n care se manifest─â toate, simultan?

Tabloul mozaicat al exegezei actuale, care propune ipoteze de lucru ╚Öi recontextualiz─âri ale textului ovidian, demonstreaz─â influen╚Ťa lui uria╚Ö─â asupra culturii europene, prin ├«nse╚Öi tematica ╚Öi metodele de abordare at├ót de diverse. Astfel, Rosalba Dimundo cerceteaz─â din perspectiv─â trans-disciplinar─â mitul Semelei povestit ├«n Metamorfoze ╚Öi transpus de HËôndel ├«n opera muzical─â, ├«n articolul La Semele ovidiana al cospetto di HËôndel; dincolo de complexitatea ei, analiza are o miz─â extrem de important─â: definirea validit─â╚Ťii studiului clasicilor ╚Öi verificarea modurilor permanen╚Ťei lor ├«n cultura contemporan─â. ├Än contrapunct, ╚śtefan Cucu prezint─â viziunea estetic─â a poetului ╚Öi rela╚Ťia dintre arta literar─â, pictur─â ╚Öi muzic─â (Art─â ╚Öi arte ├«n crea╚Ťia ovidian─â), iar Andreea Bratu evalueaz─â Impactul textului ovidian ├«n reformarea limbajului muzical cult vest-european. O miz─â asem─ân─âtoare are ╚Öi Raffaele Giannantonio; ├«n lucrarea Ovidio in architettura tra Giulio Romano, Gian Lorenzo Bernini e Louis le Vau, el cerceteaz─â rela╚Ťia Metamorfozelor literare cu alte limbaje, al sculpturii ╚Öi arhitecturii italiene baroce; transfigur─ârile secundare (sculpturale ╚Öi arhitectonice) devin elemente ale unei ale unei metamorfoze urbane ╚Öi p─âr╚Ťi ale unui Theatrum Urbis, Mundi & Ecclesiae [Ibidem: 327]. ├Än ecou, tema este abordat─â la Tomis, de Valentin Ciorbea, care prezint─â Sursele arhivistice privind statuia lui Ovidiu de la Constan╚Ťa.

Spiritul ludic, relativizarea capacit─â╚Ťii noastre de cunoa╚Ötere ╚Öi de ├«n╚Ťelegere a sensului, plasate ├«n jocul liber al discursului, care adesea ├«╚Öi dezv─âluie o dimensiune paradoxal─â, ├«ncifrat─â, transform─â actul critic ├«ntr-o form─â de aventur─â care dedubleaz─â textul ├«ntr-o fic╚Ťiune de gradul al doilea, ezit├ónd ├«ntre nelini╚Öte ╚Öi neast├ómp─âr, ├«ntre scepticismul dizolvant ╚Öi amuzamentul complice al postmodernismului [Petrescu, 1998: passim]. De pe aceste pozi╚Ťii, Dorin Popescu ├«╚Öi asum─â o perspectiv─â semiotic─â de interpretare, ├«n linia ╚Öcolii critice ini╚Ťiate de Marin Mincu, pentru a accede la ÔÇ×autenticitatea textuluiÔÇŁ ovidian de exil; provocator, el se declar─â ├«n opozi╚Ťie cu vechea critic─â ╚Öi conceptele ei, ba chiar ╚Öi cu ideea apartenen╚Ťei operei ÔÇ×tomitaneÔÇŁ la genul epistolar, care a fost definit deja [*** Dic╚Ťionar, 1976: 147], ├«ntre altele, prin caracteristicile formale ale scrisorii literare, ori prin substan╚Ťa sa liric─â, temele filosofice, morale sau estetice ╚Öi caracterul fic╚Ťional, variabil de la un autor la altul; or aceast─â ultim─â tr─âs─âtur─â las─â u╚Öa deschis─â c─âtre exegeza estetic─â ╚Öi dep─â╚Öirea criteriilor retorice ╚Öi etice (pe care Ovidius ├«nsu╚Öi le leag─â de concep╚Ťia sa poetic─â). ├Äntr-un efort de de-realizare a textului, reneg├ónd dimensiunea lui pragmatic─â ╚Öi distan╚Ť├óndu-se de cea (auto)referen╚Ťial─â, prioritare, e drept, ├«n exegeza anterioar─â, el ├«╚Öi proclam─â op╚Ťiunea pentru exercitarea unei critici ÔÇ×ereticeÔÇŁ, care s─â demonstreze mai bine dec├ót p├ón─â acum literaritatea epistolelor. Acest gest ar fi ├«ndrept─â╚Ťit de absen╚Ťa documentelor ╚Öi de specificitatea mecanismului discursiv, de caracterul indeterminat, deopotriv─â, al realit─â╚Ťii ╚Öi fic╚Ťiunii: ÔÇ×Va fi fost adev─ârat, ├«n factual, c─â Ovidius a scris, la Tomis, un poem ├«n limba get─â? Deocamdat─â, avem motive s─â o credem pentru c─â (doar el) o spune, explicit, ├«n Pontice, IV, 13. ├Äns─â, totodat─â, avem motive (cel pu╚Ťin egale) s─â nu o credem, tocmai pentru c─â el o spune.ÔÇŁ [Popescu, Franga, ed., 2017: 432][6]. El privilegiaz─â ca tipice pentru corpusul poetic de referin╚Ť─â m─ârcile ambiguit─â╚Ťii, care sunt creatoare de tensiune liric─â ╚Öi fac posibil─â, ├«n cele din urm─â, decodarea ├«n cheie ironic─â a discursului, a c─ârui figur─â structurant─â devine inversiunea; din punct de vedere antropologic, aceast─â pledoarie ar putea relansa sensul ovidian al raportului de opozi╚Ťie dintre conceptele cult vs. barbar vs. barbarizat, cultur─â vs. civiliza╚Ťie, legate de o ÔÇ×tem─â sensibil─â pentru etno-profilul nostruÔÇŁ [Ibidem: 461], ├«ntruc├ót concluzia autorului lui este: ÔÇ×├Än registru┬á simbolic,┬á Roma, debaras├óndu-se de c─âr╚Ťi, prime╚Öte ├«n schimb s─âge╚Ťi, devine barbar─â, iar Scythia Minor se debaraseaz─â de s─âge╚Ťi, devine carte, devine spa╚Ťiu al c─âr╚Ťii, spa╚Ťiu civilizator. S─âge╚Ťile ╚Öi c─âr╚Ťile sunt semne textuale care sus╚Ťin f─âr─â gre╚Ö aceast─â ipotez─â semiotic─â. [ÔÇŽ] Iar Tristele ╚Öi Ponticele sunt texte inverse ale unei metaironii cifrate, un joc textual cu semne ╚Öi cheiÔÇŁ [Ibidem: 464 – 465][7], lucru adev─ârat pentru crea╚Ťia din a doua / ultima┬á parte a releg─ârii sale, c├ónd ╚Öi-a asumat destinul tragic, care a deschis-o c─âtre z─âri metafizice [Diaconescu, 2017: 68].

├Än substratul lor, ├«ncr├óncenarea ╚Öi radicalismul discursului ascund ├«ncrederea autorului ├«n for╚Ťa orfic─â a literaturii ╚Öi a discursului critic, de a schimba realitatea ╚Öi de a reorienta g├óndul spre o condi╚Ťie liber─â, de factur─â maximalist─â, adopt├ónd deopotriv─â o via negativa ╚Öi una affirmativa. Pe de o parte, discursul critic refuz─â analiza de tip retoric ╚Öi istoric, pe de alta o practic─â ├«n afirmarea ipotezelor sale; ├«n paratextele de la ├«nceputul ╚Öi sf├ór╚Öitul volumului, depl├ónge, pe de o parte, lipsa de sprijin ├«n ├«mplinirea acestui proiect de anvergur─â, pe de alta ├«╚Öi exprim─â recuno╚Ötin╚Ťa fa╚Ť─â de sus╚Ťinerea concret─â a lui Liviu Franga, coeditor, ╚Öi fa╚Ť─â de ├«ncurajarea primit─â de la mentorul s─âu ├«n acest travaliu, Mircea A. Diaconu, care i-a fost, cu ani ├«n urm─â, coordonatorul tezei de doctorat, personalit─â╚Ťi de prestigiu ale lumii academice; pe de o parte, adopt─â toposul umilin╚Ťei ├«n evaluarea contribu╚Ťiilor tomitane ╚Öi rom├óne╚Öti la ovidianism, pe de alta realizeaz─â acest proiect de anvergur─â pe care singur ├«l nume╚Öte unic ├«n Rom├ónia ╚Öi ├«n lume. Care ne convinge de adev─ârul formulat de coordonator ├«n Epilog, c─â ÔÇ×Ovidius se va fi ├«ntors la Sulmona, patria sa, [ÔÇŽ] din 2012 ├«ncoaceÔÇŽ [c─â] el, Ovidius, n-a cunoscut ├«ns─â exilul adev─ârat. ╚śi a r─âmas aici.ÔÇŁ [Popescu, Franga, ed., 2017: 762][8].

 

Bibliografie

ÔÖŽ┬áPopescu, Dorin, Franga, Liviu, ed. R─âzbunarea barbarilor. 2000 de ani f─âr─â Ovidiu la Tomis; autor al proiectului, coord. ╚Öi responsabil al volumului: Dorin Popescu – Bucure╚Öti, Editura Ideea European─â, 2017.
ÔÖŽ┬áDiaconescu, Traian, Ovidiu la Tomis. Enigma releg─ârii ╚Öi metamorfozele poeziei, ├«n ÔÇ×VitraliuÔÇŁ, Periodic al Centrului Cultural ÔÇ×George ApostuÔÇŁ, Bac─âu, nr. 47, 2017.
ÔÖŽ┬áPetrescu, Liviu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, ed. a II-a, Pite╚Öti, 1998.
ÔÖŽ┬á***, Dic╚Ťionar de termeni literari, Editura Academiei R. S. R., Bucure┼čti, 1976.

 

Note:

[1] Volumul este rodul unui proiect al lui Dorin Popescu, care propune revigorarea exegezei ovidiene post-monografice ├«n Rom├ónia; dedicat poetului Ovidius, el este ÔÇ×un semn al str─âduin╚Ťei de convertire a solitudinii sale culturale ├«n solidaritateÔÇŁ; ├«n acest scop, textele antologate ale celor peste 80 de contributori sunt organizate pe criteriul paradigmei temporale;┬á ├«n capitole distincte, apar vocile trecutului, ale prezentului ╚Öi ╚Öi ale viitorului, toate la un loc formul├ónd ÔÇ×o scrisoare colectiv─âÔÇŁ de omagiere a poetului, care are ca miz─â major─â o ÔÇ×semioz─â colectiv─âÔÇŁ, ├«n care ÔÇ×toate contribu╚ŤiileÔÇŽ au importan╚Ť─â simbolic─â egal─âÔÇŁ, realiz├ónd o ÔÇ×fotografie narativ─â a Tomisului ovidianÔÇŁ, ÔÇ×o carte-document a TomisuluiÔÇŁ[1].

Coordonatorul proiectului structureaz─â volumul ├«n trei p─âr╚Ťi: I. Vocile trecutului; II. Vocile prezentului: II.1. Vocile exegezei, II.2. Vocile culturii, II.3. Vocile cet─â╚Ťii, II.4. Prieteni de departe; III. Vocile viitorului. Criteriul secundar, de organizare intern─â a capitolelor, este mai lax, prin amestecul de genuri discursive, de tematic─â ╚Öi stil ╚Öi prin diferen╚Ťele de amploare textual─â ╚Öi de anvergur─â personal─â a autorilor.

  1. Vocile trecutului cuprind cuv├ónt─âri publice (Petru Vulcan), interpret─âri istorice ╚Öi juridice ale cauzelor releg─ârii poetului la Tomis (Carol Blum), eseuri comparatiste asupra crea╚Ťiei ovidiene din perioada roman─â ╚Öi cea tomitan─â (Grigore S─âlceanu), iar tragicul s─âu destin, asem─ânat cu cel al lui Socrate, este considerat important ÔÇ×ca prim act de contopire a sufletului dac cu cel latinÔÇŁ, Ovidiu fiind ÔÇ×cel dint├ói mare poet al rom├ónilorÔÇŁ ([sic!] Puiu Enache). ├Äntre vocile trecutului se afl─â c├óteva fragmente din traduceri (Traian Lazarovici) ╚Öi din opere literare inspirate de poet, apar╚Ťin├ónd scriitorilor Titus Cerg─âu, Paul Miron ╚Öi Marin Mincu, al c─ârui roman ca fals jurnal ovidian va constitui obiectul exegezei din partea a doua, precum ╚Öi un text al lui Dorin Popescu, Noi exiluri la Tomis.

Cel mai consistent din volum este primul subcapitol din partea a doua, II.1. Vocile exegezei, care ocup─â aproape jum─âtate din paginile c─âr╚Ťii (400 de pagini); el ar fi putut constitui singur un prim tom al acestei antologii (cu minime ajust─âri), ├«n care antologatorul renun╚Ť─â la criteriul secundar de organizare a capitolelor, cel al originii ╚Öi cel al distan╚Ťei din (sub)capitolele I, II.2, II.3, II.4., III.

Textele cu caracter literar domin─â subcapitolul II.2. Vocile culturii, unde ╚Öi Dorin Popescu public─â un Poem c─âtre Ov, poemul ÔÇ╣r─âzbun─âriiÔÇ║, afirm├ónd cu patos elegiac substratul etic al culturii tomitane post-ovidiene ╚Öi cel poetic al existen╚Ťei. Public─â aici Ion Moiceanu, Ioan-Mircea Popovici, Rodica Maria Popescu, Ananie Gagniuc, Taner Murat.

II.3. ├Än Vocile cet─â╚Ťii, ╚śtefan Cucu se refer─â la contribu╚Ťiile const─ân╚Ťene la evocarea personalit─â╚Ťii lui Ovidiu, Constantin C. Daba rememoreaz─â ├«nt├ólnirea sa cu mari clasici╚Öti rom├óni (precum N. I. Barbu, Petru Cre╚Ťia, Al. Graur, Aram Frenkian), Silvia Leuc─â prezint─â traduceri ╚Öi prelucr─âri rom├óne╚Öti ale scrierilor ovidiene, iar Ionel Alexe – Fondul de carte Ovidiu ├«n colec╚Ťiile bibliotecii const─ân╚Ťene; o serie de texte evalueaz─â importan╚Ťa unor proiecte trecute sau viitoare dedicate poetului (Aurel Papari: Omagiu ╚Öagunist poetului latinit─â╚Ťii noastre, comparat, ├«n alt articol, cu Sf. Apostol Andrei; Dorin Popescu: Tomitanilor: s─â-i red─âm poetului casa! ╚Öi Dup─â 2000 de ani, ├«n Tomisul p─âr─âsit de Ovidiu. 5 proiecte urgente pentru cultura tomitan─â; Victor Ciupin─â: despre ├«nfr─â╚Ťirea ora╚Öelor Constan╚Ťa ╚Öi Sulmona); tot aici, sunt integrate ╚Öi c├óteva exegeze ale operei lui Ovidiu (Tan╚Ťa Nanu, Mariana Giurc─â, Gabriel Mitroi). Sunt prezen╚Ťi cu articole ╚Öi: Cristina-Maria Ivan, Olga Du╚Ťu, Daniel Mihai, Victor Cr─âciun, Mitic─â Iosif, Nicoleta Iosif, Octavian-Eugeniu Manu, Dorina Popescu.

II.4. Prieteni de departe sunt scriitori ╚Öi profesori din ╚Ťar─â, prezen╚Ťi cu texte literare, eseistice ╚Öi exegetice: Cornel Niculae, Dumitru Br─âneanu, Viorel Savin, Zinica Ionescu, Mihaela Nicolae, Dorica Coca, Georgeta Cozma, Veronica Radu, Ina Stinc─â, Cristina Zderea, Calistrat Costin, Liviu Ioan Stoiciu.

III. Vocile viitorului sunt vocile elevilor, c├ó╚Ötig─âtori ai unor premii literare, ├«ndruma╚Ťi, cei mai mul╚Ťi, de doamnele profesoare Silvia Leuc─â ╚Öi Daniela Varvara din Constan╚Ťa: Roxana-Elena Cristea, Cristina Danovschi, Andreea Bianca Ceoar─â, Teodora Roxana Ro╚Öu, Georgiana Stoica, Ana Maria M├óniosu, Alexandru Popp ╚Öi Ovidiu Achim.

[2] Despre aceste probleme, vezi studiul lui Adrian Dinu Rachieru, Proba exilului ╚Öi ÔÇ╣febra OvidiuÔÇ║ (Vintil─â Horia vs. Ovidiu). Au mai semnat articole ├«n aceast─â parte Ionela Cuciureanu, Viorica Lascu, Tudor Nedelcea, Mariana Cojoc, Viorica Stan, Florin C. Stan, Ana-Maria R─âducan, Stoica Lascu, Claudia Georgiana Mihail, Dorin Popescu, Aurelia L─âpu╚Öan, Anastasia Dumitru, Silvia Leuc─â, Zinica Ionescu, Carmen Florescu ╚Öi traduceri ale textelor italiene: ╚śtefania Mincu, Simona Maria Marinoiu, Bianca Ibadula.
[3] O parabol─â a exilului interior.
[4] ├Än anii de referin╚Ť─â, a tradus pentru prima dat─â ├«n limba rom├ón─â poemele: Nux, In Ibin, Consolatio ad matrem Livia ╚Öi a publicat studiile ╚Öi articolele: Epitaful lui Ovidius ╚Öi structura epitafurilor marilor poe╚Ťi latini; Afinit─â╚Ťi elective: Nicolaus Olahus ╚Öi Ovidius; Ovidius: Mitul lui Orfeu ÔÇô arta literar─â ╚Öi ideologia augustan─â; George C─âlinescu ╚Öi Ovidius; Ovidiu ╚Öi Br├óncu╚Öi. Configura╚Ťii mitice ╚Öi transfigur─âri artistice; Ovidiu la Tomis. Enigma releg─ârii ╚Öi metamorfozele poeziei; ÔÇ╣Ars AmandiÔÇ║: conformism ╚Öi nonconformism politic; Ovidius. De la semn la metasemn ├«n ÔÇ╣TristiaÔÇ║; Ovidius. Viziune estetic─â baroc─â ├«n ÔÇ╣MetamorfozeÔÇ║; Arta compara╚Ťiei narative ├«n ÔÇ╣MetamorfozeÔÇ║; Parodii mitologice la Ovidius ╚Öi Prudentius. (vezi ÔÇ×VitraliuÔÇŁ, nr. 46, 47 din 2017 ╚Öi 48 din 2018).
[5] Ovidio a Tomi: metamorfosi negate e metamorfosi riuscite.
[6] O paradigm─â eretic─â: ceremonialul textului ├«n literatura de exil ÔÇô ÔÇ╣TristeleÔÇ║ ╚Öi ÔÇ╣PonticeleÔÇ║.
[7] S─âgeata ╚Öi cartea la Tomis. ÔÇ╣BarbarulÔÇ║ ÔÇô metaironie la adresa Romei.
[8] Relegat la Tomis, reabilitat la Sulmona: în loc de epilog.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here