Cassian Maria Spiridon

    0
    554

    Cassian Maria Spiridon (9.06.1950, Ia┼či), poet ┼či eseist. ├Än decembrie ÔÇÖ89 a fost arestat deoarece a organizat ┼či condus o mi┼čcare revolu┼úionar─â conspirativ─â ├«mpotriva dictaturii comuniste. ├Än ianuarie 1990 a fondat revista ÔÇ×TimpulÔÇŁ (care a ap─ârut, sub conducerea sa, p├«n─â la sf├«r┼čitul lui octombrie 1991). ├Än noiembrie 1991 ├«nfiin┼úeaz─â Editura TIMPUL, pe care o conduce ┼či ├«n prezent. ├Än 1994 a ├«ntemeiat revista ÔÇ×PoeziaÔÇŁ, iar ├«n 1995 ÔÇô ÔÇ×Caietele de la Dur─âuÔÇŁ. Este, din 1995, redactor-┼čef al revistei ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ, c─âreia i-a stabilit un profil distinct.

     

    Cassian Maria Spiridon (9.06.1950, Ia┼či), poet ┼či eseist. ├Än decembrie ÔÇÖ89 a fost arestat deoarece a organizat ┼či condus o mi┼čcare revolu┼úionar─â conspirativ─â ├«mpotriva dictaturii comuniste. ├Än ianuarie 1990 a fondat revista ÔÇ×TimpulÔÇŁ (care a ap─ârut, sub conducerea sa, p├«n─â la sf├«r┼čitul lui octombrie 1991). ├Än noiembrie 1991 ├«nfiin┼úeaz─â Editura TIMPUL, pe care o conduce ┼či ├«n prezent. ├Än 1994 a ├«ntemeiat revista ÔÇ×PoeziaÔÇŁ, iar ├«n 1995 ÔÇô ÔÇ×Caietele de la Dur─âuÔÇŁ. Este, din 1995, redactor-┼čef al revistei ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ, c─âreia i-a stabilit un profil distinct.

    Autor a peste 45 de volume de poezie, eseistic─â ┼či publicistic─â. A ob┼úinut numeroase premii ┼či distinc┼úii literare, printre care Premiul ÔÇ×Mihai EminescuÔÇŁ al Academiei Rom├óne (pentru volumul Poeme ├«n balans), dou─â premii USR pentru eseu ┼či altele pentru poezie.

    Este membru al Comitetului Director ┼či al Consiliului USR ┼či pre┼čedinte al USR ÔÇô Filiala Ia┼či. Este cet─â┼úean de onoare al municipiului Ia┼či ┼či de┼úin─âtor al medaliei Meritul Cultural ├«n grad de Comandor. Prezent ├«n diverse antologii din ┼úar─â ┼či din str─âin─âtate. Tradus ├«n francez─â, englez─â, german─â, spaniol─â, suedez─â, rus─â, finlandez─â, maghiar─â, polonez─â, s├«rb─â, ceh─â, slovac─â, chinez─â, japonez─â, coreean─â, turc─â, arab─â, armean─â, albanez─â etc.

    JUNIMEA, un vis al inteligenţei libere

    Data constituirii Societ─â┼úii Junimea plute┼čte sub aripa misterului, ├«nv─âluit─â ├«ntr-o aur─â vag legendar─â, una care ├«nso┼úe┼čte mai totdeauna na┼čterea unor mari personalit─â┼úi sau varii societ─â┼úi culturale de ├«nalt prestigiu. Din m─ârturiile fondatorilor ar rezulta un interval temporal cuprins ├«ntre toamna anului 1863 ┼či ├«nceputul anului 1864. Citim ├«n Amintiri din ÔÇ×JunimeaÔÇŁ a lui Iacob Negruzzi, la Capitolul I, ├Änfiin┼úarea societ─â┼úii literare: ÔÇ×La banchetul anual prin care se serba aniver┬şsarea ├«nfiin┼ú─ârii societ─â┼úii ┬źJunimea┬╗, secretarul perpetuu ÔÇô acela eram eu ÔÇô avea obiceiul s─â ┼úie un discurs glume┼ú, care ├«ncepea totdeauna cu urm─âtoarele cuvinte: ┬źOriginea Junimii se pier┬şde ├«n noaptea timpurilor┬╗… Tot a┼ča a┼č putea ├«n┬şcepe, f─âr─â glum─â, ┼či ast─âzi, c├«nd mi-a venit ├«n g├«nd s─â scriu oarecare amintiri despre aceast─â socie┬ştate, care a ocupat un sfert de secul din via┼úa mea, ┼či cu care se leag─â multe ┼či pl─âcute aduceri aminte ale tinere┼úii mele. Se poate ├«n adev─âr zice c─â originea ┬źJunimii┬╗ se pierde ├«n noaptea tim┬şpurilor, de vreme ce ar fi foarte greu a-i fixa cu exactitate epoca ├«nfiin┼ú─ârii.

    Mul┼úi membri ai ┬źJunimii┬╗ cred c─â societatea lor dateaz─â din toamna anului 1863, ├«ns─â aceasta nu poate fi, de vreme ce eu, unul din cei cinci fundatori, m-am ├«ntors din str─âin─âtate ├«n Ia┼či, dup─â s─âv├«r┼čirea studiilor, ├«n seara de 25 octom┬şbrie 1863, iar T. Maiorescu, altul dintre fundatori, plecase cu o zi ├«nainte din Ia┼či la Berlin, ┼či am├«ndoi ne-am ├«ncruci┼čat ├«n drum la Boto┼čani, unde petrecur─âm noaptea ├«n acela┼či han, f─âr─â s─â ne facem cuno┼čtin┼úa ┼či f─âr─â m─âcar s─â ne ├«ntrevedemÔÇŁ.

    S├«nt relatate ├«n continuare ├«nt├«lnirile secretarului perpetuu al Junimii cu viitorii fondatori ┼či este narat─â ┼či prima ├«nt├«lnire a acestora la Maiorescu, pentru a asculta o lectur─â a lui Carp din traducerea sa dup─â Macbeth, ├«n versuri. ÔÇ×Oricum ar fi, ├«n acea sear─â ÔÇô apreciaz─â viitorul ┼čef al foii junimiste ÔÇô se poate zice c─â a fost ├«nt├«ia ┼čedin┼ú─â a ┬źJunimii┬╗, f─âr─â ca cei prezen┼úi s─â se fi g├«ndit ├«nc─â la ├«nfiin┼úarea unei societ─â┼úiÔÇŁ.

    S├«nt continuate ┼či ├«n 1864 prelegerile populare ini┼úiate de Titu Maiorescu cu un an ├«nainte. Th. Rosetti, ├«ntr-una din duminici, urma s─â vorbeasc─â despre Societatea modern─â. La acel moment are loc un incident penibil, lectorul bloc├«ndu-se la titlu, pe care ├«l repet─â de c├«teva ori, urm├«nd c├«teva scuze ┼či p─âr─âsirea s─âlii. Dup─â obiceiul de a se ├«nt├«lni cu to┼úii, dup─â prelegere, la Maiorescu, ├«ntr-o astfel de dup─â-amiaz─â ÔÇ×s-a hot─âr├«t ├«nfiin┼úarea ├«n regul─â a unei societ─â┼úi literare, care de fapt ┼či exista. Mai multe dumineci de-a r├«ndul am discutat numele ce tre┬şbuia s─â-i d─âm. Tot felul de propuneri ┼či serioase ┼či glume┼úe se f─âcur─â ┼či se respinser─â de-a r├«ndul. Un moment numele care dob├«ndi aprobarea celor mai mul┼úi fu Ulpia sau poate chiar Ulpia Traian─â. ├Äns─â ├«n duminica urm─âtoare to┼úi cinci venir─âm cu g├«ndul ascuns de a propune adoptarea altei numiri, c─âci dup─â reflec┼úiile f─âcute acas─â, numele Ulpia ni se p─âru din cale afar─â preten┼úiosÔÇŁ.

    La urm─âtoarea ├«nt├«lnire a celor cinci fondatori, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, P.P. Carp, Vasile Pogor, Th. Rosetti, cum se a┼čteptau cu to┼úii, la propunerea gazdei se reiau negocierile asupra numelui: ÔÇ×Dup─â mult─â discu┼úie, Theodor Rosetti ne zise de pe patul unde era culcat:

    ÔÇô M─âi b─âie┼úi, vre┼úi s─â v─â dau eu un nume f─âr─â preten┼úie, care s─â v─â plac─â la to┼úi, fiindc─â nu zice mare lucru?

    ÔÇô Vorbe┼čte!

    ÔÇô Hai s-o botez─âm ┬źJunimea┬╗, zise Theodor Rosetti.

    ÔÇô Foarte bine g─âsit! strigar─âm cu to┼úii. Atunci Pogor, ridic├«ndu-se de pe canapeaua pe care se aruncase, ├«ncepu s─â c├«nte ca un preot pe nas, ┼či ├«ntreb─â de trei ori:

    ÔÇô S-a lep─âdat copilul de Satana pedantis┬şmului?

    De trei ori răspunserăm eu toţii rîzînd:

    ÔÇô S-a lep─âdat.

    ÔÇô ├Än numele Domnului, boteze-se dar ┬źJunimea┬╗! exclam─â Pogor, ┼či ┬źJunimea┬╗ a r─âmas p├«n─â ├«n ziua de aziÔÇŁ.

    Pe acela┼či subiect, citim ├«n Amintiri de la ÔÇ×JunimeaÔÇŁ din Ia┼či, a lui George Panu, ├«nc─â de la primele pagini o variant─â nu mult diferit─â de a redactorului ÔÇ×Convorbirilor literareÔÇŁ, dar care pare a fixa, nu f─âr─â umor ┼či ironie, ca an de ├«nfiin┼úare februarie 1863: ÔÇ×La fiecare banchet de aniversar─â a ├«nfiin┼ú─ârei societ─â┼úei ┬źJunimea┬╗, domnul Iacob Negruzzi avea specialitatea ca s─â stabileasc─â ├«n mod exact data ├«ntemeierei ┬źJunimei┬╗ ┼či totu┼či curs de vreo 14 ani nu a reu┼čit complect s─â o stabileasc─â! De ce? Fiindc─â ├«ndat─â ce oratorul ÔÇô bine├«n┼úeles ├«ntr-un discurs umoristic ÔÇô determina o dat─â oarecare, o droaie de ├«ntrerup─âtori, vocifer├«nd, ├«i aruncau cele mai energice dezmin┼úiri. Oratorul, obosit ┼či domi┬şnat de un tumult asurzitor, era nevoit s─â se a┼čeze ┼či s─â renun┼úe la restul cuv├«nt─ârei.

    Atunci, ca un mijloc de conciliare, se scula domnul Vasile Pogor ┼či striga: ┬źDomnilor, nu v─â mai certa┼úi degeaba de la data ├«nfiin┼ú─ârei societ─â┼úei noastre, c─âci p─ârerile sunt a┼ča de ├«mp─âr┼úite ├«nc├«t pentru o societate at├«t de disciplinat─â ca a noastr─â (la cuv├«ntul disciplinat, un ura! colosal ie┼čea din piepturile tuturor), acest lucru este m─ârul de dis┬şcordie; de aceea eu propun s─â vota┼úi urm─âtoarea dat─â asupra c─âreia cred c─â avem s─â convenim cu to┼úi… S─â convenim, domnilor, c─â originile Juni┬şmei se pierd ├«n noaptea timpurilor…┬╗.

    ├Än to┼úi anii aceast─â propunere este aclamat─â ┼či consacrat─â.

    Solu┼úiunea ├«ns─â nu mul┼úumea pe to┼úi. Domnul Iacob Negruzzi, cel mai recalcitrant, protesta in petto ┼či urma cu investiga┼úiunile mai departe, ÔÇô a┼ča c─â, ├«n cursul acelor mul┼úi ani, a ajuns la oarecari descoperiri destul de ├«nsemnate asupra originei Junimei, ├«ns─â nu de tot complecte.

    A┼ča, domnul Negruzzi a stabilit deocamdat─â anul ├«nfiin┼ú─ârei: acela de 1863. A ajuns domnia-sa, de asemenea, s─â stabileasc─â ┼či luna, luna februarie ÔÇô mi se pare; a ajuns s─â stabileasc─â ┼či locul unde s-a z─âmislit ideea, anume ├«n dreptul unui f├«nar de l├«ng─â poarta bisericei Trei-Sfetitelor. Ca s─â se stabileasc─â acest f├«nar, contraversa a durat mai mul┼úi ani. Domnul Maiorescu pretindea c─â, ie┼čind din curtea ┼×coalei normale, unde era director, ├«m┬şpreun─â cu domnul Pogor, ├«ntr-o sear─â, s-au oprit am├«ndoi ├«n dreptul f├«narului amintit ┼či acolo le-a venit ideea ├«nfiin┼ú─ârei unei societ─â┼úi; domnul Pogor ├«ns─â pretindea c─â a mers ├«mpreun─â cu dom┬şnul Maiorescu p├«n─â la un alt f├«nar, acel din dreptul bisericei catolice ┼či c─â acolo le-a venit geniala idee. Dup─â multe apeluri la memorie ┼či dup─â lungi discu┼úii, domnul Pogor a sf├«r┼čit prin a se ralia la p─â┬şrerea domnului Maiorescu.

    Prin urmare, anul, luna ┼či f├«narul erau deter┬şminate. Asupra ├«ns─â a zilei acestei memorabile date, societatea ┬źJunimea┬╗ n-a putut s─â se ├«nvoiasc─â niciodat─â, ea era ├«mp─âr┼úit─â ├«n dou─â tabere, absolut ireconciliabile. Una pretindea, expresia de ast─âzi, c─â fericitul eveniment a avut loc ├«ntr-o miercuri, cealalt─â, ├«ntr-o vineri. Unii se intitulau miercuri┼čti, ceilal┼úi veneri┼čti. V─â pute┼úi ├«nchipui la c├«te glume ┼či jocuri de cuvinte dedeau loc aceste dou─â denumiri.

    ┼×i, ├«n urma multor ┼či multor discu┼úii furtunoase, tot p─ârerea domnului Vasile Pogor fu g─âsit─â mai bun─â, c─â de vreme ce societ─â┼úei ┬źJunimea┬╗ nu i se putea determina ziua de na┼čtere, atunci e mai pre┬şferabil ca s─â se declare c─â originele ei se pierd ├«n noaptea timpurilor!…

    Acestea le-am aflat eu dup─â ce am intrat la ┬źJunimea┬╗, prin anul 1872. Am sus┼úinut ┼či eu una din aceste p─âreri, m─âcar c─â nu aveam ÔÇô intrat t├«rziu ÔÇô nici un element sigur de discu┼úie…ÔÇŁ

    Ca an ├«ntemeietor r─âm├«ne 1863, a┼ča cum ├«l afl─âm ├«nscris ├«n Albumul Junimii. Un alt document care pledeaz─â ┼či pare a fixa pe baz─â de document oficial ziua ┼či anul ├«ntemeierii este raportul ├«naintat de c─âtre Societatea Junimea din Ia┼či, ├«n anul 1868, Ministerului Cultelor ┼či Instruc┼úiunii Publice din Bucure┼čti. Documentul a fost publicat de Augustin Z.N. Pop ├«n ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ nr. 3 (87) martie 1977 ┼či reprodus ├«ntocmai de c─âtre Pavel Florea ├«n Din vremea Junimii (Editura Omnia, Ia┼či, 1993). Cum precizeaz─â autorul, ÔÇ×raportul este scris de mentorul Junimii, dar este semnat de Th. Cerchez. Se repet─â ├«n parte procedeul folosit la redactarea programului revistei ┬źConvorbiri literare┬╗ din 1 martie 1867ÔÇŁ.

    Pentru importan┼úa lui ├«n fixarea datei de na┼čtere a celei mai importante societ─â┼úi culturale rom├óne┼čti, reproducem integral raportul ├«naintat Ministerului Cultelor, inserat ├«n cartea amintit─â a lui Pavel Florea:

    ÔÇ×Tipografia Societ─â┼úii ÔÇ×JunimeaÔÇŁ Ia┼či

    Domnule Ministru,

    24 Mai/5 iunie 1868

    R─âspunz├«nd adresei Dv. nr. 4031 am onoarea a v─â comunica urm─âtoarele asupra Societ─â┼úii ┬źJunimea┬╗ din Iassi. Societatea ┬źJunimea┬╗ este fundat─â ├«n 19 octombrie 1863 ├«n scop de a publica c─âr┼úi apte la ├«naintarea educa┼úiunii poporului rom├ón ┼či de a sus┼úine ┼či primi ori ce alt mijloc potrivit cu activitatea scientific─â ┼či literar─â. Pentru realizarea acestui scop Societatea s-a ├«nzestrat cu o tipografie, ce st─â la dispunerea autorilor ro┬şm├óni, a c─âror scrieri se vor fi cercetat mai ├«nt├«i de Commissiuni speciale compuse dintre membrii ei; pe de alt─â parte ea ┼úine ├«n fiecare an un ┼čir de prelec┼úiuni publice, a c─âror idei principale sunt mai nainte desb─âtute ┼či hot─âr├«te ├«n ┼čedin┼úele Societ─â┼úii.

    Tipografia se sus┼úine at├«t prin contribu┼úiuni mensuale, care alc─âtuiesc un venit regulat de opt sute galbeni (800) pe an, c├«t ┼či prin c├«┼čtigul din alte lucr─âri tipografice, al c─âror cuprins nu privesc pe Societate.

    Administrarea Institutului tipografic este ├«ncredin┼úat─â c├«te unui membru al Societ─â┼úii, care se alege pe fiecare an din nou ┼či care se oblig─â ├«n numele tuturor colegilor sei fa┼ú─â cu auto┬şrii, ale c─âror scrieri se imprim─â de Societate.

    ┬źJunimea┬╗ nu are un organ propriu de publicitate; ├«ns─â D. redactor al ÔÇ×Convorbirilor literareÔÇŁ din Iassi, fiind totodat─â ┼či membru al Societ─â┼úii, a oferit coloanele foaiei sale pentru ori ce publica┼úiune din partea noastr─â.

    Membrii ┬źJunimii┬╗ ÔÇô sunt: Burghelea Nicolae, Buyucliu Grigore, Capsa Scarlat, Caragiani Ion, Carp Petre, Cassu Nicolae, Cerchez Mihail, Locot. colonel Ciurea Lasc─âr, Cerchez Teodor, Cernea Mihail, Culianu Nicolae, Farra Alexandru, Ganea Nicolae, Ianov Ion, Maiorescu Titu, M├óndrea Nicolae, Melic Ion, Negruzzi Iacob, Negruzzi Leon, Paicu Pavel, Pogor Vasile, Qintescu Nicolae, Racovi┼ú─â George, Rosetti Dimitrie, Rosetti Teodor, Schelitti Nicolae, Locot colonel.

    Societatea ┬źJunimea┬╗ nu are Statute, nici Pre┼čedinte, nici Birou, nici Comitet dirigent. Cu toate acestea a publicat p├«n─â acum urm─âtoarele c─âr┼úi: I. Hora┼úiu Flaccus, Ode ┼či epode ex┬şplicate ├«n usul ┼čcoalelor de D. G. Munteanu, Direct. Gimn. din Bra┼čov; II. Maiorescu Titu, Despre scrierea limbei rom├óne, III. Cercetare critic─â asupra poesiei rom├óne; IV. Contra ┼×coalei B─ârnu┼úiu; V. Melic Ion, Elemente de aritmetic─â; Paicu Pavel, Epitome historiae sacrae cu adnota┼úiuni; VII. Putz Wilhelm, Istoria ┼či geografii Evului mediu, manuale prelucrat de D. I. Me┼čot─â, profesor la Gimnaziul din Bra┼čov; VIII. Schiller, Moartea lui Wallenstein, traducere de E. M.; IX. Shakespeare, Machbeth, trad. rom. de P. Carp; X. Othello, trad. rom. ele P. Carp; Ear sub presele ei se afl─â: XI. Maiorescu Ion, Opere postume; XII. W. Putz, Istoria ┼či geografia Evului mediu; XIII. N. Culianu, Calculul diferen┼úial; XIV. Arago, Astronomia, ├«n trad. rom. Primi┼úi, Domnule Ministru, ├«ncredin┼úarea prea distinsei mele considera┼úiuni. Administratorul Tipografiei Societ─â┼úii ┬źJu┬şnimea┬╗ pe anul 1868. TH. CERCHEZÔÇŁ.

    Din documentul reprodus afl─âm date de interes care certific─â aria preocup─ârilor ce animau pe junimi┼čti, care era componen┼úa ├«n vara lui 1868, despre prelec┼úiunile publice, despre editur─â ┼či tipografie, programul editorial, nu mai pu┼úin despre ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ ┼či rela┼úia ei de autonomie fa┼ú─â de Societate.

    Pavel Florea, la finalul volumului s─âu Din vremea Junimii, propune o sintez─â asupra Junimii, ├«n date ┼či fapte de istorie literar─â, unde, ├«n baza documentelor existente, s├«nt enumerate momentele importante din existen┼úa Societ─â┼úii, dar esen┼úiale ┼či pentru mersul culturii na┼úionale. Intervalul urm─ârit este 19 octombrie 1863-1890 ÔÇô finalul fiind punctat de articolul corifeului Junimii, din 1890: Leon C. Negruzzi ┼či Junimea. Vom men┼úiona c├«teva evenimente de interes, cu o semnifica┼úie mai larg─â ┼či cu efecte vizibile ├«n cultura na┼úional─â. ├Än 1865 Vasile Alecsandri se ├«nscrie ├«n Societatea Junimea ÔÇô cum este consemnat ├«n Albumul Junimii ├«nfiin┼úat ├«n 1878. ├Än octombrie acela┼či an debuteaz─â lecturile ├«n cadrul Societ─â┼úii, ├«n vederea alc─âtuirii unei antologii de poezii rom├óne┼čti. Procesele verbale pe aceast─â tem─â pot fi lecturate ├«n I.E. Torou┼úiu, Studii ┼či documente literare, IV, Bucure┼čti, 1933. Dac─â rezultatele n-au fost destul de ├«ncurajatoare ÔÇô cum afl─âm ┼či din amintirile lui Iacob Negruzzi, au avut totu┼či ┼či un efect benefic, subliniat ┼či de secretarul perpetuu, ├«n consolidarea p─ârerilor estetice ale grupului junimist ┼či a trezit, cum justificat consemneaz─â ┼či Pavel Florea, totodat─â, ├«n Maiorescu ideea de a scrie studiul: O cercetare critic─â asupra poeziei rom├óne de la 1867, text care apare imediat dup─â articolul program din primul num─âr al foii junimiste, ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ, nr. 1 din martie 1867 ÔÇô ┼či se finalizeaz─â ├«n num─ârul 8 de pe 15 iunie 1867.

    Urm─ârind ┼či documentele publicate de I.E. Torou┼úiu, un alt moment cu adev─ârat esen┼úial pentru cultura na┼úional─â a debutat ├«n 5 noiembrie 1865, cu discu┼úiile asupra ortografiei rom├óne┼čti. Studiul lui Titu Maiorescu Despre scrierea limbii rom├óne (1866) st─â m─ârturie asupra temeiniciei puse de junimi┼čti ├«n rezolvarea trecerii de la grafia chirilic─â la grafia latin─â ┼či scrierea fonetic─â. ├Änc─â din prefa┼úa la edi┼úia prim─â de la 1866 afl─âm sintetic ┼či motiva┼úia acestui demers: ÔÇ×├Än Ia┼či s-a format o societate literar─â ┬źJunimea┬╗, pentru a c─ârei revist─â era neap─ârat de trebuin┼ú─â s─â hot─âr├«m o ortografie a limbei rom├óneÔÇŁ. Se vede c─â viitoarea revist─â a Junimii, ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ a fost ├«ntre principalii factori ├«n mig─âloasa cercetare aspra scrierii limbii rom├óne.

    Prefa┼úa la edi┼úia din 1908, practic a IV-a, consemneaz─â ├«mplinirea ┼či impunerea unific─ârii grafiei prin decizia Academiei Rom├óne, asumat─â ├«n aceea┼či m─âsur─â de to┼úi scriitorii de limb─â rom├ón─â: ÔÇ×Reforma se datore┼čte deciziunii luate de Academie ├«n sesiunea general─â de la 1904, pe temeiul unui nou raport, prezentat de subscrisul (Titu Maiorescu ÔÇô n.n.) ├«n numerele sec┼úiunii lite┬şrare ┼či asemenea reprodus ├«n volumul de fa┼ú─â.

    Pe c├«t se poate prevedea, aceast─â ortografie ÔÇô chiar ast─âzi predomnitoare ÔÇô se va r─âsp├«ndi tot mai mult ┼či va r─âm├«ne ├«n esen┼ú─â neschimbat─â. St─âruin┼úa de a scrie sonul ├ó pretutindeni cu ├« ┼či de a ├«nsemna pe ├« scurt, cu care se mai deose┬şbesc unii scriitori, nu credem c─â va putea rezista uzului general. Consider─âri filologice, explic─âri fi┬şziologice, precum se ├«ncearc─â pentru ├« scurt, sau argumentul unit─â┼úii ├«ntre liter─â ┼či son invocat pentru ├« nu ne par hot─âr├«toare. Din contr─â sunt mai tari unele asocieri de idei, scumpe rom├ónilor cul┼úi, care sprijinesc scrierea academic─â. Numele ┬źrom├ón┬╗ este indisolubil asociat cu numele ┬źRoma, roman┬╗, ┼či scrierea ┬źrom├«n┬╗ cu ├« nu este fireasc─â ├«n dezvoltarea culturii noastreÔÇŁ. Credem de interes a cita ├«n continuare din a patra prefa┼ú─â ┼či ├«n leg─âtur─â cu decizia postrevolu┼úionar─â a Academiei Rom├óne de scriere a lui ├« din a ┼či nu din i: ÔÇ×M─ârturisim c─â ├«n faza ├«n care, din fericire, a ajuns ast─âzi chestia scrierii rom├óne, unificarea ei total─â ne pare preferabil─â unei dezbin─âri oric├«t de ├«ntemeiate. Fie c─â ├«n viitor s-ar adopta i scurt ┼či s-ar introduce ├« ┼či ├«n corpul cuvintelor, fie c─â ar r─âm├«nea scrierea acestor semne a┼ča cum e stabilit─â ast─âzi de Academie; deosebirea, redus─â numai la at├«ta, este prea mic─â pentru a st├«njeni unificarea definitiv─â a ortografiei rom├óneÔÇŁ.

    ┼×i pentru o argumentare suplimentar─â asupra p─âstr─ârii lui ├« din i, vom cita din partea a doua a studiului maiorescian: ÔÇ×├Än privin┼úa lui ├« avem urm─âtoarea lege a afl─ârii lui:

    1. ├Än cuvintele rom├óne┼čti ├« vine de regul─â din in┬şfluen┼úa nazalului n (┼či m combinat cu alt─â conso┬şnant─â), ceea ce nu vrea s─â zic─â c─â orunde este n (┼či m combinat) vocala precedent─â se schimb─â ├«n ├«, ci numai c─â acolo unde vocala s-a schimbat ├«n ├«, cauza a putut fi n (┼či ro combinat). Exemple: ├«n, ├«mp─ârat, rom├ón, ├«nger, m├«n─â, c├«nt, v├«nd, f─âc├«nd, zic├«nd, l─âud├«nd, s├«n, s├«nt, gr├«u (= granu), r─âm├«i (= reman), fr├«u (= frent), c├«nt (= cant), br├«u (= brin) etc. De aceea alfabetul nostru cel vechi avea un singur semn pentru silaba ├«n ┼či ├«m.
    2. Eufonia rom├ón─â sufere greu un i ascu┼úit dup─â r ┼či-l umbre┼čte cu predilec┼úie ├«n ├«: r├«s, r├«p─â, r├«u, a omor├«, ur├« etc.
    3. ├Ä mai provine dintr-un a dinaintea lui r combinat, d. e., h├«rtie, t├«rziu, c├«rnatÔÇŁ.

    Zicem noi că aici, în aceste pagini maioresciene aflăm suficientă determinare de a păstra în revista fondată de Junimea la 1 martie 1867, grafia propusă de mentorul ei.

    Anul 1867 este marcat prin apari┼úia la 1 martie a primului num─âr din revista ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ ce-l are ca director pe Iacob Negruzzi. Data apari┼úiei foii junimiste, prin cele publicate de-a lungul timpului, coincide cu data na┼čterii literaturii rom├óne moderne.

    ├Än num─ârul din 15 septembrie este prezent ┼či Vasile Alecsandri cu poezia T├«n─âra creol─â. ├Än num─ârul din 15 noiembrie P.P. Carp critic─â dur piesa lui B.P. Hasdeu, R─âzvan ┼či Vidra, provoc├«nd polemica dintre dramaturg ┼či revist─â. Din decembrie acela┼či an revista este trimis─â gratuit ├«n Transilvania, tuturor ┼čcolilor ┼či societ─â┼úilor culturale. ├Än 1868, num─ârul pe aprilie g─âzduie┼čte primele pasteluri ale bardului de la Mirce┼čti. ├Än num─ârul din 15 iulie apare prima parte din studiul lui A.D. Xenopol, Cultura na┼úional─â: ÔÇ×Cultura na┼úional─â a unui popor consist─â mai ├«nainte de toate ├«n p─âstrarea, dezvoltarea ┼či cultivarea limbei sale, apoi ├«n regularea raporturilor indivizilor s─âi at├«t a celor de drept c├«t ┼či a celor de moravuri dup─â formele ce sufle┬ştul s─âu a dezvoltat pentru ├«mplinirea lor, ├«n cercetarea trecutului s─âu ca popor, ca existen┼ú─â particular─â ├«n ast─â lume pentru a ├«n┼úelege prezentul ┼či a ├«ntrevede viitorul, fie ├«n cultivarea artelor ┼či a literaturei, astfeli ca tot ce este frumos ┼či original ├«n sufletul s─âu s─â se dezvolte ┼či s─â se produc─â ├«n lumea exterioaraÔÇŁ.

    La ├«nceputul lui decembrie 1868 apare ├«n ÔÇ×ConvorbiriÔÇŁ ├Än contra direc┼úiei de ast─âzi ├«n cultura rom├ón─â ÔÇô unde este enun┼úat─â succint doctrina junimist─â a formelor f─âr─â fond. Este denun┼úat vi┼úiul radical ce infesteaz─â cultura na┼úional─â, neadev─ârul: ÔÇ×… Neadev─âr ├«n aspir─âri, neadev─âr ├«n politic─â, neadev─âr ├«n poezie, neadev─âr pan─â ├«n gramatic─â, neadev─âr ├«n toate formele de manifesttare a spiritului-publicÔÇŁ. Vi┼úiu prea ades, ├«nc─â ┼či ast─âzi manifest ├«n via┼úa noastr─â social─â, politic─â ┼či nu mai pu┼úin ├«n cultur─â, ├«n manifest─ârile ei pe plan intern ┼či extern. ┼×i corifeul Junimii remarc─â un fenomen, ce din nou se repet─â ├«n zilele noastre globalizante ┼či multiculturaliste: ÔÇ×Atras─â de lumin─â, junimea noastr─â ├«ntreprinse acea emigrare extraordinar─â spre f├«nt├«nele ┼čtiin┼úei din Fran┼úa ┼či Germania, care p─ân─â ast─âzi a mers tot cresc├«nd ┼či care a dat mai ales Rom├óniei libere o parte din lus┬ştrul societ─â┼úilor str─âine. Din nenorocire, numai lustrul din afar─â! C─âci nepreg─âti┼úi precum erau ┼či sunt tinerii no┼čtri, uimi┼úi de fenomenele m─âre┼úe ale culturei moderne, ei se p─âtrunser─â numai de efecte, dar nu p─âtrunser─â p├«n─â la cauze, v─âzur─â numai formele de deasupra ale civiliza┼úiunii, dar nu ├«ntrev─âzur─â fundamentele istorice mai ad├«nci, care au produs cu necesitate acele forme ┼či f─âr─â a c─âror preexistent─â ele nici nu ar fi putut exista. ┼×i astfel, m─ârgini┼úi ├«ntr-o superficialitate fatal─â, cu mintea ┼či cu inima aprins─â de un foc prea u┼čor, tineri rom├óni se ├«ntorceau ┼či se ├«ntorc ├«n patria lor cu hot─âr├«rea de a imita ┼či a reproduce aparen┼úele culturei apusene, cu ├«ncrederea c─â ├«n modul cel mai gr─âbit vor ┼či realiza ├«ndat─â literatura, ┼čtiin┼úa, arta frumoas─â ┼či, mai ├«nt├«i de toate libertatea ├«ntr-un stat modernÔÇŁ.

    Viţiul pe care îl reclamă este lipsa de orice fundament solid pentru formele dinafară ce le tot primim.

    Sînt remarci greu de contracarat, spuse cu luciditate, într-o tonalitate profetică, cu vocea unui Ieremia biblic, preocupat cu totul de soarta propriei naţiuni.

    ÔÇ×├Än aparen┼ú─â, dup─â statistica formelor dinafar─â, rom├ónii posed ast─âzi aproape ├«ntreaga civilizare occidental─â. Avem politic─â ┼či ┼čtiin┼ú─â, avem jur┬şnale si academii, avem ┼čcoli ┼či literatur─â, avem muzee, conservatorii, avem teatru avem chiar o constitu┼úiuneÔÇŁ.

    ├Än aceast─â critic─â maiorescian─â a formelor f─âr─â fond ├«┼či afl─â temeiul dramaturgia lui Caragiale ┼či publicistica lui Eminescu.

    Viziunea maiorescian─â, a junimi┼čtilor ├«n genere, era una organicist─â, av├«nd ca temei teza evolu┼úionist─â a sociologului ┼či istoricului englez H.T. Buckle despre dezvoltarea organic─â a unei culturi, tez─â contrazis─â de istorie ┼či comb─âtut─â ┼či de E. Lovinescu. Nu rezult─â c─â junimi┼čtii s-au ├«n┼čelat. Ce reclam─â ca foarte grav Maiorescu este cum lipsa de orice fundament solid pentru formele dinafar─â ce le tot primim, la care se adaug─â, cu at├«t mai primejdios, lipsa de orice sim┼ú─âm├«nt a necesit─â┼úii acestui fundament.

    Nu este iertat nici vi┼úiul at├«t de ├«ng─âduit al mediocrit─â┼úii: ÔÇ×Forma f─âr─â fond nu numai c─â nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stric─âcioas─â, fiindc─â nimice┼čte un mijloc puternic de cultur─â. ┼×i prin urmare vom zice: este mai bine s─â nu facem o ┼čcoal─â de loc dec├«t s─â facem o ┼čcoal─â rea, mai bine s─â nu facem o pinacotec─â de loc dec├«t s─â o facem lipsit─â de arta frumoas─â; mai bine s─â nu facem de loc statutele, organizarea, membrii, onorarii ┼či neonora┼úi ai unei asocia┼úiuni dec├«t s─â le facem f─âr─â ca spiritul pro┬şpriu de asociare s─â se fi manifestat cu siguran┼ú─â ├«n persoanele ce o compun; mai bine s─â nu facem de loc academii, cu sec┼úiunile lor, cu ┼čedin┼úele solemne, cu discursurile de recep┼úiune, cu analele pentru elaborate dec├«t s─â le facem toate aceste f─âr─â maturitatea ┼čtiin┼úific─â ce singur─â le d─â ra┼úiu┬şnea de a fiÔÇŁ.

    ┼×i concluzioneaz─â: ÔÇ×C─âci f─âr─â cultur─â poate ├«nc─â tr─âi un popor cu n─âdejdea c─â la momentul firesc al dezvolt─ârii sale se va ivi ┼či aceast─â form─â binef─âc─âtoare a vie┼úei omene┼čti; dar cu o cultur─â fals─â nu poate tr─âi un popor, ┼či dac─â st─âruie┼čte ├«n ea, atunci d─â un exemplu mai mult vechea lege a istoriei: c─â ├«n lupta ├«ntre civilizarea adev─ârat─â ┼či ├«ntre o na┼úiune rezistent─â se nimice┼čte na┼úiunea, dar niciodat─â adev─ârulÔÇŁ.

    Ieremiada maiorescian─â va provoca numeroase proteste ┼či lu─âri de pozi┼úie negative inclusiv ├«n r├«ndul junimi┼čtilor. M─ârturie st─â scrisoarea adresat─â lui Iacob Negruzzi de A.D. Xenopol, aflat la Berlin, ┼či publicat─â de I.E. Torou┼úiu ├«n Documentele sale, din care vom cita finalul: ÔÇ×Termin aceast─â prea lung─â scrisoare, sper├«nd c─â dac─â legea istoric─â cu care ├«nchide d-nul Maiorescu cercetarea sa este adev─ârat─â mai este o alta tot at├«t de mare ┼či care are mai multe ┼čanse de adev─âr ├«ns─â, c─âci este o lege de existen┼ú─â ┼či nu de distruc┼úiune: C├«nd un popor a ajuns la con┼čtiin┼úa de sine, c├«nd el a ├«nceput a se dezvolta, atunci el nu piere, p├«n─â nu ├«mpline┼čte rolul s─âu istoric pe p─âm├«ntÔÇŁ.

    ├Än ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ, num─ârul din 15 februarie 1869 se anun┼ú─â ob┼úinerea aprob─ârii din partea st─âp├«nirii ruse┼čti de a difuza revista ┼či ├«n Basarabia. Cum facem ┼či ast─âzi…

    ├Än vara anului 1869, doi dintre fondatorii Junimii, P.P. Carp ┼či Vasile Pogor, propun ├«nfiin┼úarea unei publica┼úii politice pe trunchiul ÔÇ×Convorbirilor literareÔÇŁ. Votul lui Maiorescu a fost decisiv ├«n men┼úinerea ┼či perpetuarea revistei conform direc┼úiei ini┼úiale ┼či a dorin┼úei redactorului ei. Noua publica┼úie politic─â ├«nfiin┼úat─â la scurt timp va disp─ârea, ÔÇ×ConvorbirileÔÇŁ ├«┼či vor continua odiseea cultural─â ┼či ├«n prezent, c├«nd se apropie de anul 150 de la fondare.

    Junimea la 1870 num─âra 42 de membri.

    Num─ârul de pe aprilie al foii junimiste tip─âre┼čte traduc┼úiunile lui Vasile Pogor din Charles Baudelaire.

    Cu Vener─â ┼či Madon─â ├«ncepe colaborarea lui Eminescu la ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ, num─ârul din 15 aprilie 1870. Urmeaz─â ├«n 15 august Epigonii ÔÇô care ┼či deschide revista. Pe 15 septembrie public─â o Noti┼ú─â asupra proiectatei ├«ntruniri la morm├«ntul lui ┼×tefan cel Mare. ├Än numerele pe noiembrie este tip─ârit basmul F─ât-Frumos din lacrim─â. Printre noii membri ├«nscri┼či ├«n 1871 ├«n Societate, afl─âm pe A.D. Xenopol, Mihai Eminescu, ┼×t.G. V├órgolici.

    La recomandarea poetului, Iacob Negruzzi publică în numerele pe martie 1871 Fata de birău. Comedie în două acte a lui Ioan Slavici. Cu această piesă începe colaborarea prozatorului transilvănean la foaia junimistă. Mortua est va fi a treia poezie publicată de Eminescu în primăvara lui 1871.

    ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ din 15 mai 1871 ├«ncepe publicarea ├«n serial a studiului maiorescian Direc┼úia nou─â, publicare finalizat─â ├«n septembrie 1872, la patru ani de la apari┼úia vituperantului ├Än contra direc┼úiei de ast─âzi. Studiul se deschide cu un set de ├«ntreb─âri: ÔÇ×Va avea Rom├ónia un viitor? Se mai afl─â ├«n poporul ei destul─â putere primitiv─â pentru a ridica ┼či a purta sarcina culturei? C─âci cultura e o sar┬şcin─â care cere ┼či consum─â ne├«ntrerupt puterile vitale ale unei na┼úiuni.

    Va putea s─â p─â┼čeasc─â ├«n lucrare pa┼čnic─â pe aceea┼č cale pe care civiliza┼úia apusean─â a adus at├«ta bine omenirii?

    O parte a r─âspunsului at├«rn─â de la direc┼úia spi┬şritelor din societatea de ast─âzi, direc┼úie a c─ârei manifestare este literatura ├«n ├«n┼úelesul cel mai larg al cuv├«ntuluiÔÇŁ. Context ├«n care se arat─â optimist ┼či ├«ncrez─âtor asupra viitorului culturii na┼úionale: ÔÇ×Din norocire, o reac┼úie salutar─â a spiritului nostru literar se constat─â ├«n producerile ultimilor patru ani. Noua direc┼úie, ├«n deosebire de cea veche ┼či c─âzut─â, se caracterizeaz─â prin sim┼úim├«nt natural, prin adev─âr, prin ├«n┼úelegerea ideilor, ce omenirea ├«ntreag─â le datore┼čte civiliza┼úiei apusene ┼či totodat─â prin p─âstrarea ┼či chiar accentuarea elementului na┼úionalÔÇŁ.

    Hasdeu, ├«n publica┼úia sa, ÔÇ×Columna lui TraianÔÇŁ, num─ârul din iunie 1871, atac─â direc┼úia nou─â maiorescian─â.

    Autorul piesei R─âzvan ┼či Vidra p─âc─âle┼čte redac┼úia ÔÇ×ConvorbirilorÔÇŁ, care public─â pe 15 iulie 1871, un poem Eu ┼či Ea traducere de M.I. Eliss din Gablitz (autori inventa┼úi de savant). Bun prilej de a-i ironiza ├«n diverse publica┼úii pentru tip─ârirea farsei.

    De la num─ârul de pe 1 aprilie 1872 revista apare lunar, periodicitate care nu va fi schimbat─â dec├«t pentru scurt timp, ├«n 1972-1973 ÔÇô cu dou─â apari┼úii pe lun─â ┼či la ├«nceputul lui 1990 cu apari┼úie s─âpt─âm├«nal─â.

    Pe 1 septembrie 1872 Eminescu particip─â la ├«ntrunirea Junimii ├«n casa lui Maiorescu. Aici va citi poezia Egipetul ┼či nuvela S─ârmanul Dionis. Nuvela va vedea lumina tiparului ├«n dou─â numere succesive din ÔÇ×ConvorbiriÔÇŁ, decembrie 1872 ┼či ianuarie 1873.

    ├Äntre noii membri ai Junimii, afl─âm ├«n 1873 pe Vasile Conta, iar ├«n 1874 se al─âtur─â ┼či Ioan Slavici, adus de Eminescu. Tot ├«n 1874, Titu Maiorescu este numit Ministru al Cultelor ┼či Instruc┼úiunii Publice. P─âr─âse┼čte definitiv capitala Moldovei ┼či se mut─â la Bucure┼čti. Aici organizeaz─â o alt─â Junime. ├Än 1875 apare ├«nc─â un membru important al Junimii, Ion Creang─â, introdus tot de Eminescu. ├Än num─ârul din septembrie 1875 Vasile Conta ├«ncepe publicarea Teoriei fatalismului. ├Än num─ârul din octombrie debuteaz─â Ion Creang─â la ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ cu povestirea Soacra cu trei nurori.

    Num─ârul pe februarie 1876 g─âzduie┼čte a doua fars─â a lui Hasdeu, semnat─â P.A. C─âlescu, poezia La noi… ├Än martie Eminescu sus┼úine prima ┼či ultima sa prelec┼úiune, publicat─â mai apoi ├«n ÔÇ×Convorbiri…ÔÇŁ, Influen┼úa austriac─â asupra rom├ónilor din Principate.

    ├Än 1877 afl─âm la Junimea, ├«ntre noii membri, pe I.L. Caragiale adus, ┼či acesta, tot de poet. ├Än octombrie acela┼či an, Eminescu pleac─â s─â lucreze la Ziarul ÔÇ×TimpulÔÇŁ din Bucure┼čti. Junimea ie┼čean─â ├«ncepe s─â apun─â.

    Od─â osta┼čilor rom├óni, semnat─â de Vasile Alecsandri este publicat─â ├«n foaia junimist─â din ianuarie 1878. Pe 26 mai, ├«n casa lui Maiorescu, la ├«ntrunirea Junimii bucure┼čtene particip─â V. Alecsandri, M. Eminescu, I.L. Caragiale ÔÇô care cite┼čte O noapte furtunoas─â, I. Slavici care cite┼čte Gura satului.

    ├Än timp ce Junimea ie┼čean─â intr─â tot mai mult ├«n anonimat, Junimea bucure┼čtean─â este tot mai animat─â, cum putem citi ├«n ├Änsemn─âri zilnice ale lui Maiorescu de la sf├«r┼čitul anului 1879. Citesc din produc┼úiunile lor Slavici, Eminescu, Caragiale, ultimul ├«ncepe colaborarea la ÔÇ×ConvorbiriÔÇŁ (octombrie 1879) cu O noapte furtunoas─â.

    Num─ârul pe ianuarie 1881 se deschide cu Amintirile din copil─ârie ale lui Ion Creang─â.

    Anul 1882 este prezentat sintetic de Pavel Florea ├«n lucrarea amintit─â: ÔÇ×mart. 5 La ├«ntrunirea Junimii particip─â Eminescu, Alecsandri, G. Bari┼úiu, B.P. Hasdeu, I. Slavici, I. Negruzzi, S. Florea Marian ┼či Al. Macedonski. Ultimul cite┼čte Noapte de noiembrie. Maiorescu afirm─â c─â poetul Nop┼úilor a fost ┬źteatral ┼či arogant┬╗.

    apr. 24. La ┼čedin┼úa Junimii bucure┼čtene, unde erau prezen┼úi printre al┼úii, P. P. Carp, T. Maiorescu (gazda), N. M├óndrea, T. Nica, I. Slavici, N. Densu┼čianu: Eminescu cite┼čte Luceaf─ârul.

    iun. 5. Societatea ┬źRom├ónia Jun─â┬╗, din Viena s─ârb─âto┬şre┼čte Junimea din Ia┼či. Revista ┬źConvorbiri literare┬╗ este apreciat─â. Meritele lui T. Maiorescu s├«nt recunoscute. Opera lui Eminescu este elogiat─â.

    oct. 28. Junimea bucure┼čtean─â stabile┼čte ca poemul Luceaf─ârul s─â fie trimis (spre publicare) la Almanahul ┬źRom├óniei June┬╗ din VienaÔÇŁ.

    A.C. Cuza devine ├«n 1883 membru al Junimii. ├Än iunie, la Junimea ie┼čean─â Eminescu cite┼čte Doina, publicat─â ├«n iulie ├«n ÔÇ×ConvorbiriÔÇŁ, ca ├«n august s─â tip─âreasc─â Luceaf─ârul ├«n varianta din ÔÇ×Almanahul ┬źRom├óniei june┬╗ÔÇť. Pe 22 decembrie 1883 la editura Socec este publicat volumul lui Eminescu Poezii (edi┼úia Maiorescu).

    ├Än 1884 se al─âtur─â Junimii V.A. Urechia, Hasdeu, Vlahu┼ú─â ┼č.a. ├Än numerele pe ianuarie ┼či februarie s├«nt publicate grupaje din poeziile lui Eminescu.

    Anul 1885 marcheaz─â practic, prin mutarea lui Iacob Negruzzi ┼či a revistei ÔÇ×Convorbiri literareÔÇŁ la Bucure┼čti, decesul Junimii istorice. Perioada cea mai str─âlucit─â a revistei va fi cea ie┼čean─â, dintre 1867-1885.

    ├Än 1889 trec la cele ve┼čnice Eminescu, Creang─â, Veronica Micle.

    ├Än paginile dedicate fratelui lui Iacob Negruzzi, Leon C. Negruzzi ┼či Junimea, decedat ├«n iulie 1890, Titu Maiorescu, cu nostalgie ┼či ├«nc├«ntare noteaz─â: ÔÇ×Junimea din Ia┼či a fost ÔÇô ┼či acum putem vorbi de ea ca de un lucru trecut ÔÇô o adunare privat─â de iubitori ai literaturii ┼či ai ┼čtiin┼úei, de iubitori sinceri. Din ├«nt├«mplare, cei dint├«i membri ai ei s-au g─âsit a fi ├«nzestra┼úi cu cuno┼čtin┼úe destul de felurite, fiecare dup─â studiile ┼či dup─â gusturile sale, ├«nc├«t s─â se poat─â completa unii pe al┼úii ┼či totodat─â s─â se poat─â ├«n┼úelege. Discu┼úiile cele mai animate, ├«ns─â f─âr─â nici un amestec de interese personale, i-au apropiat ┼či i-au ├«mpriete┬şnit, atr─âg├«nd ├«ncetul cu ├«ncetul pe mul┼úi al┼úii, a c─âror dispozi┼úie de spirit ├«i f─âcea accesibili la asemenea cercet─âri adeseori abstracte. ├Än primii ani ai acelor ├«ntruniri intime s-a urm─ârit cu st─â┬şruin┼ú─â cetirea mai tutulor operelor literaturei rom├óne de p├«n─â atunci, bune-rele cum erau, ┼či pe temeiul unor asemenea cetiri se iscau discu┼úiile: observ─âri critice, ├«ncerc─âri de stabilire a unui te┬şren comun de ├«n┼úelegere, teorii conduse la ex┬ştrem ┼či apoi limitate spre o aplicare mai fireasc─â, expuneri ┼čtien┼úifice despre estetic─â, despre limb─â, despre scriere, despre multe alte obiecte ale g├«ndirii omene┼čti ÔÇô c─âci ┼čtiin┼úele se ├«nrudesc ÔÇô de omnibus rebus et quibusdam aliis, totdeauna libere, adeseori ├«ndr─âzne┼úe, de regul─â vesele, niciodat─â personale, sau meschine, sau ├«nveni┬şnate. ┼×i se formase astfel o atmosfer─â de preocup─âri curat intelectuale, care f─âr─â voie ┼či pe nesim┼úite ajunsese a st─âp├«ni pe to┼úi, a┼ča ├«nc├«t orele petrecute o dat─â pe s─âpt─âm├«n─â la ┬źJunimea┬╗ steteau ├«n cel mai mare contrast cu via┼úa de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteligentei libere, ├«n─âl┼úat deasupra trivialit─â┼úilor reale. ┼×i a┼ča de intensiv, ┼či a┼ča de puternic lucra aceast─â atmosfer─â asupra celor ce o respirau, ├«n┬şc├«t forma ea ├«ns─â┼či o leg─âtur─â ├«ntre ei ┼či-i armo┬şniza pe to┼úi pentru timpul c├«t dura, pe unii pentru toat─â via┼úa lorÔÇŁ.

    Cu un condei sintetic, de autentic portretist, trece ├«n revist─â pe principalii membri ai fascinantei Societ─â┼úi: ÔÇ×Cele mai disparate spirite s-au putut ├«nt├«lni ┼či s-au putut ├«nsufle┼úi ├«n acest contact: veselul voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, me┬şlancolicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristicul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor r├«nduri cu militarul autodidact M. Cerchez, traduc─âtorul lui Heine, N. Scheletti cu fran┼úuzitul M. Korn├ę, ├«n┬şchisul estetic Burghele cu v├«rtosul glume┼ú Creang─â, juristul M├óndrea cu hazliul Paicu, age┬şrul ┼či recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spa┬şniolul V├órgolici cu obscurul german Bodn─ârescu, hora┼úianul Oll─ânescu-Ascanio cu liricul ofi┼úer ┼×erb─ânescu, t─âcutul Tasu cu vorb─âre┼úul Ianov, viul cuget─âtor Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu ┬źvolintirul┬╗ Chibici, amarul cri┬ştic Panu cu bl├«ndul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticul Misir, bunul ┬źpapa┬╗ Culianu cu epigramaticul Cuza, izbucnitorul Philippide ┬źHurul┬╗ cu blajinul Miron Pompilie, super-ginga┼čul Volenti cu filologul Burla, popularul Slavici cu rafinatul Naum, ├«naltul vis─âtor Eminescu cu ne┬şmilosul observator Caragiale, ┼či al┼úii ┼či al┼úii ├«n umbr─â ┼či ├«n penumbr─â, iar din c├«nd ├«n c├«nd, ├«n mijlocul lor, ├«ntineritul Vasile Alecsandri, cu far┬şmecul povestirilor lui.

    Unde sunt aceste timpuri ┼či unde sunt ace┼čti oameni!

    A venit realitatea practic─â, au venit cerin┼úele vie┼úei publice ┼či i-au aruncat ├«n diferite sfere de ac┼úiune. Iar unde ├«ncepe ac┼úiunea, ├«nceteaz─â r─â┬şgazul contemplativ.

    ┼×i totu┼č, cutez a zice c─â la cei ce mai sunt ├«n via┼ú─â din vechea ┬źJunime┬╗ literar─â, ┼či chiar la cei dezbina┼úi ast─âzi prin luptele politice a r─âmas ceva statornic ┼či comun: ├«n via┼úa lor privat─â aminti┬şrea orelor petrecute la ┬źJunimea┬╗ printre cele mai fericite momente ale tinere┼úei lor, ├«n via┼úa public─â o mai mare accesibilitate pentru orce idee de interes generalÔÇŁ.

    ├Än fecunde ┼či multiple direc┼úii s-au manifestat activit─â┼úile Junimii: cultural, literar, istoric, politic, filosofic, lingvistic… nimic din spectrul socio-cultural ┼či politic nu i-a fost str─âin.

    La un secol ┼či jum─âtate de la fondare, direc┼úia impus─â culturii na┼úionale continu─â s─â vibreze ┼či s─â-┼či l─ârgeasc─â constant influen┼úa ei benefic─â ├«n via┼úa intelectual─â a prezentului.

    *

    Importan┼úa Societ─â┼úii ÔÇ×JunimeaÔÇŁ ├«n na┼čterea ┼či consolidarea culturii na┼úionale moderne este una ce niciodat─â nu va fi suficient afirmat─â ┼či recunoscut─â. ÔÇ×JunimeaÔÇŁ a fost/ este mai ├«nt├«i o stare de spirit, una care a reu┼čit s─â traverseze secoli ┼či milenii. O stare de spirit care ┼či-a aflat materializarea ├«n revista pe care a publicat-o, la nici patru ani de la na┼čtere. E admirabil─â ┼či aproape incredibil─â puterea de transmitere a acestei st─âri peste vremi ┼či epoci, nu totdeauna favorabile.

    ÔÇ×JunimeaÔÇŁ, cum remarc─â Tudor Vianu ├«n paginile dedicate acestei grup─âri, n-a fost at├«t o societate, c├«t o comunitate, o comunitate de idei, de preocup─âri variat culturale ┼či literare, una animat─â de afirmarea na┼úiunii c─âreia ├«i apar┼úinea, ca una capabil─â de o cultur─â major─â, comparabil─â ┼či competitiv─â ├«n plan european.

    ├Änc─â ├«nainte de ├«nt├«lnirea din 1863 a celor cinci tineri reveni┼úi ├«n acum fosta capital─â a Moldovei (dup─â finalizarea studiilor ├«n Fran┼úa ┼či/ sau Germania), cel care va fi corifeul recunoscut al ├«ntregului grup, Titu Maiorescu, ├«ncepuse cu un an ├«nainte sus┼úinerea unor prelegeri populare de evident─â ┼úinut─â academic─â. Era ┼či o ├«ncercare de a compensa diminuarea rolului de capital─â prin str─âmutarea la Bucure┼čti a domnitorului celor dou─â principate. Un public cultivat, destul de numeros ┼či interesat, va urm─âri ├«n urm─âtorii ┼čaptesprezece ani prelec┼úiunile populare sus┼úinute la Ia┼či de fondatorii ÔÇ×JunimiiÔÇŁ: Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi, dar ┼či de ceilal┼úi membri ai Societ─â┼úii: Eminescu, Lambrior, Panu, Xenopol, Caragiani, Florentin, Mandrea, V├«rgolici, Burl─â, Conta…

    ├Än fapt, ÔÇ×Convorbirile literareÔÇŁ depoziteaz─â aproape integral urmele activit─â┼úii Societ─â┼úii, la care se adaug─â ├Änsemn─ârile zilnice ale lui Maiorescu ┼či masivul corpus de ├«nscrisuri adunat de I.E. Torou┼úiu ├«n Studii ┼či documente literare.

    Tudor Vianu face una dintre cele mai cuprinz─âtoare ┼či sistematice radiografii ale spiritului junimist care a reu┼čit s─â-┼či men┼úin─â ├«n timp pu-terea de iradiere ┼či ale c─ârui lumini ├«nc─â persist─â pe cerul literaturii rom├óne contemporane. Vom apela ├«n continuare la acest amplu eseu adunat ├«n volumul II din Scriitori rom├óni, ap─ârut la Editura Minerva, colec┼úia B.P.T., ├«n 1970 (edi┼úie ├«ngrijit─â de Cornelia Botez, antologie de Pompiliu Marcea).

    Esteticianul enumer─â c├«teva din cele mai statornice ┼či cele mai izbitoare tr─âs─âturi ale spiritului ÔÇ×JunimiiÔÇŁ.

    ├Äntre primele caracteristici este spiritul filosofic. Dincolo de specialit─â┼úile ├«n care aveau expertiz─â, junimi┼čtii s├«nt ├«n primul r├«nd oameni de idei generale. Cum povestesc ┼či Panu ┼či Negruzzi ├«n amintirile lor, ├«n ┼čedin┼úele curente ale Societ─â┼úii erau aproape indiferen┼úi p├«n─â la a refuza s─â asculte p├«n─â la cap─ât dizerta┼úiile pe teme istorice sau filologice, av├«nd prioritate, cum spune ┼čeful foii junimiste, pl─âcerea special─â pentru filosofie, ├«nso┼úit─â de constantul interes pentru expunerile de teorii ┼či discu┼úiile de principii. ÔÇ×Critica pe care o formula cu privire la procesul de forma┼úie al civiliza┼úiei rom├óne moderne se sprijinea pe argumentele de ra┼úiune, precizeaz─â Tudor Vianu, pe vederi teoretice asupra naturii societ─â┼úilor ┼či a raportului dintre institu┼úiile lor ┼či gradul de cultur─â al poporului respectiv. Nu argu┬şmente istorice, ci specula┼úia teoretic─â st─â la baza cri┬şticii junimiste. ├Än materie literar─â gustul se c─âl─âuzea ├«n asemenea m─âsur─â dup─â principii ├«nc├«t criticii curentului s├«nt ├«n primul r├«nd esteticieni, filosofi ai artei. Critica oriental─â numai de gust, m─ârginit─â la impresia individual─â, este aproape necunoscut─â ├«n cercul ┬źJunimii┬╗ÔÇŁ.

    Scriitorii paginilor de critic─â din foaia junimist─â ┼úin s─â-┼či argumenteze concep┼úia proprie asupra demersului ┼či abia c─âtre final trec la aplica┼úiile concrete. E maniera practicat─â de Maiorescu, Xenopol, Carp, Dragomirescu… Critica cultural─â de direc┼úie prevala asupra criticii impresioniste, a criticii de ├«nt├«mpinare. Este cunoscut interesul ÔÇ×JunimiiÔÇŁ ├«n sus┼úinerea ┼či ├«ncurajarea form─ârii ├«n ┼čcolile str─âine a unui t├«n─âr filosof. Eminescu urma, spre exemplu, s─â revin─â dup─â studii ca profesor de filosofie la Universitatea ie┼čean─â.

    A doua tr─âs─âtur─â distinctiv─â prezent─â ├«n mentalitatea junimist─â este spiritul oratoric: unul antrenant ┼či des─âv├«r┼čit ├«nc─â de la debut prin prelec┼úiunile populare, nu mai pu┼úin prin combaterea g─âunoasei frazeologii parlamentare ┼či instaurarea controlului asupra cuv├«ntului, junimi┼čtii av├«nd o bun─â proprietate a termenilor. La prelec┼úiuni, citim ├«n amintirile junimi┼čtilor, sintetizate ┼či de Tudor Vianu: ÔÇ×Oratorul, ├«mbr─âcat ├«n frac sau redingot─â, ap─ârea ca un deus ex machina ├«n fa┼úa publicului care nu trebuia s─â-l z─âreasc─â p├«n─â ├«n acel moment ┼či ├«ncepea s─â debiteze expunerea lui ├«n formele unei dic┼úiuni impecabile, f─âr─â sprijinul vreunei note, nu ca un savant care ├«nf─â┼úi┼čeaz─â rezultatele cercet─ârii lui, ci ca un artist care construie┼čte ├«n fa┼úa publicului ├«nc├«ntat opera sa des─âv├«r┼čit─â. Numeroase s├«nt documentele contimporane care de┬şscriu arta oratoric─â a lui Maiorescu, demnitatea ┼úi┬şnutei lui, c─âldura glasului muzical, marile efecte sugestive scoase din jocul m├«nilor ┼či al b─ârbii. Al┼úi contimporani ne-au descris ├«n vorbirea profesorului sau a oratorului parlamentar, comparat─â uneori cu aceea a unui general care ├«┼či reduce treptat inamicul, ironia lui nimicitoare, conciziunea lapidar─â a expresiei, egalat─â ┼či poate ├«ntrecut─â ├«n aceea┼či vreme numai de r─âsun─âtoarele formule ale lui Carp. Modalitatea alc─âtuirii unei expuneri publice devenise tradi┼úional─â la ┬źJunimea┬╗. Oratorul, ne spune Panu, trebuia s─â ├«nceap─â, dar mai cu seam─â s─â sf├«r┼čeasc─â printr-o compara┼úie care avea rostul s─â pun─â termenii problemei ┼či s─â ilustreze concluzia ei. Debitul s─âu trebuia s─â curg─â ne├«ntrerupt, d├«nd impresia unei suverane st─âp├«niri de sine ┼či a subiectului. Folosind prestigiosul model al ini┼úiatorilor se constituie la ┬źJunimea┬╗ o lung─â tradi┼úie care produce ├«n genera┼úiile urm─âtoare oratoria universitar─â a unui Negulescu, Mehedin┼úi, Petrovici. Nu numai de alfel ├«n vorbire, dar ┼či ├«n scris, idealul oratoric domin─â produc┼úia junimi┼čtilorÔÇŁ.

    Erau, practic, dizertaţii filosofice edificate după modelul antic al tratatelor succinte de morală.

    O alt─â caracteristic─â este gustul clasic ┼či academic. Cu to┼úii, de forma┼úie universitar─â, au ├«n judecata lor ca reper modelele ┼či respectiv, ├«n art─â, canoanele validate de timp. Junimi┼čtii nu s├«nt foarte receptivi la mi┼čc─ârile literare ale Occidentului: naturalismul, simbolismul etc. Le s├«nt aproape indiferente. ├Än mare, r─âm├«n adversari ai inova┼úiei literare. Macedonski, cel mai conectat la nout─â┼úile Occidentului, de┼či a participat la ├«nt├«lnirile ÔÇ×JunimiiÔÇŁ, unde a ┼či lecturat Noaptea de noiembrie, nu este agreat; Maiorescu noteaz─â ├«n ├Änsemn─âri… c─â a fost teatral ┼či arogant.

    Ironia este o constant─â a spiritului junimist, ironie care le-a ┼či atras ├«nc─â de la ├«nceput numeroase adversit─â┼úi. Dosarul ÔÇ×JunimiiÔÇŁ adun─â, ├«n maniera flaubertian─â din Bouvard et P├ęcuchet, neroziile extrase din discursurile sau articolele celor din Ia┼či, dar ┼či din ┼óar─â, care apoi erau discutate ┼či ironizate ├«n veselia general─â a celor prezen┼úi. Nici membrii ÔÇ×JunimiiÔÇŁ nu erau scuti┼úi ├«ntre ei de ironii: cum remarc─â ┼či Tudor Vianu, ÔÇ×JunimeaÔÇŁ era departe de a fi o societate de admira┼úie mutual─â. ┼×i cine a citit amintirile lui Panu ┼či Negruzzi are multiple ocazii de veselie. Cum a impus Pogor, la ÔÇ×JunimeaÔÇŁ anecdota primeaz─â. Spiritul critic completeaz─â, ├«ntrege┼čte tabloul tr─âs─âturilor care i-au animat pe junimi┼čti. ÔÇ×Ea este poate cea mai de seam─â tr─âs─âtur─â a ├«ntregului ┼či ├«n tot cazul aceea care a fost remarcat─â mai des. Dup─â c├«te am v─âzut ea nu este ├«ns─â singura. S-a definit criticismul junimist drept rezerva ideologic─â fa┼ú─â de schimb─ârile intervenite ├«n via┼úa public─â a poporului rom├ón la mijlocul vea┬şcului trecut. Defini┼úia nu este suficient─â pentru c─â ea subsumeaz─â nu numai criticele lui Maiorescu ┼či Xenopol, discursurile lui Carp, vodevilurile lui Alecsandri, satirele lui Negruzzi, articolele lui Eminescu ┼či comediile lui Caragiale, dar ┼či alte multe manifest─âri literare mai vechi ┼či provenind din cercuri deosebite. Exist─â un criticism prejunimist ┼či unul extrajunimistÔÇŁ.

    Critica prejunimist─â, cum subliniaz─â G. Ibr─âileanu ├«n Spiritul critic ├«n cultura rom├óneasc─â (1908), este prezent─â ├«n paginile semnate de Russo, Odobescu, Costache Negruzzi, Kog─âlniceanu. ┼×i ei depl├«ngeau invazia formelor f─âr─â fond ├«n construc┼úia noilor institu┼úii ale statului rom├ón. Astfel de fenomene s├«nt recunoscute ┼či de Ion Ghica ┼či de Eliade R─âdulescu, inclusiv de Ion Br─âtianu.

    Evolu┼úia spiritului critic aplicat la formarea culturii rom├óne┼čti moderne este ├«n primul r├«nd de sorginte moldav─â ┼či se manifest─â ├«ntre 1840 ┼či 1880, an dup─â care se poate spune c─â s-a ispr─âvit, cum spunea corifeul Vie┼úii rom├óne┼čti, ┼či ÔÇ×unireaÔÇŁ celor dou─â principate rom├óne; a┼ča cum, ├«n acela┼či interval politic, Muntenia, cu oamenii ei de prim plan, lucra pentru organizarea statului rom├ón modern.

    Vorbind despre corifeul ÔÇ×JunimiiÔÇŁ ┼či rolul ├«nainta┼čilor, pentru Ibr─âileanu, ÔÇ×Maiorescu, cel de p├«n─â la 1881 a avut marele rol de a fi unul ÔÇô ┼či ultimul ÔÇô dintre acei care au prezidat la formarea culturii rom├óne, ├«n unele privin┼úe, cum vom vedea, inferior, ├«n unele mai unilateral, ├«n altele, superior.

    Curentul acesta critic ├«ncepe cu M. Kog─âlniceanu, se continu─â cu C. Negruzzi, A. Russo, Alecsandri ┼či se sf├«r┼če┼čte cu d. Maiorescu ÔÇô ca s─â nu citez dec├«t pe corifei, pe cele c├«teva personaje reprezentative care l-au ├«ntrupat. El are ca organe de lupt─â Dacia literar─â, Prop─â┼čirea, Rom├ónia literar─â, Steaua Dun─ârii ┼či Convorbiri literare, c├«t au ap─ârut ├«n Ia┼či (adic─â c├«t a fost o cultur─â ┬źmoldoveneasc─â┬╗ deosebit─â; sau ├«n vremea form─ârii culturii rom├óne┼čti, care coincide cu formarea statului rom├ón, cu alte cuvinte, p├«n─â c├«nd se des─âv├«r┼če┼čte cu adev─ârat Unirea), revist─â care a fost ┬źsora Rom├óniei literare┬╗, cum o nume┼čte Alecsandri ┼či pe care acesta ┼čtia unde s-o a┼čeze ÔÇô chiar ├«n biblioteca sa! ÔÇô ┬źal─âturi de Rom├ónia literar─â┬╗. Alecsandri, constat├«nd aceast─â ├«nrudire de gradul ├«nt├«i ├«ntre Convorbiri ┼či Rom├ónia literar─â ÔÇô ┬źsurori┬╗ ÔÇô ┼či recunosc├«nd Convorbirilor ┬źcalit─â┼úile necesare unei foi ce ┼úinte┼čte a dezvolta gustul frumosului ┼či distrage spiritele din r─ât─âcirea politic─â┬╗ (ca ┼či Dacia literar─â, Prop─â┼čirea, Rom├ónia literar─â, ad─âog─âm noi; vezi ┬źintroducerile┬╗ acestor reviste), e ┬źgata┬╗ a le ┬źda m├«na cu toat─â inima┬╗ÔÇŁ.

    ├Än aceast─â serie a corifeilor critici, este considerat pe bun─â dreptate, ca ini┼úiator al curentului critic ├«n cultura na┼úional─â, M. Kog─âlniceanu, iar teoreticianul este A. Russo. Din nefericire, rolul lui Russo, colaboratorul cel mai important al ÔÇ×Rom├óniei literareÔÇŁ, seria V. Alecsandri, ca deschiz─âtor de drumuri ├«n ap─ârarea limbii, ├«n contra imita┼úiei dup─â modele str─âine etc. este cvasinecunoscut, cu totul neglijat de mul┼úi istorici literari, opacizat de relieful uria┼č al ÔÇ×JunimiiÔÇŁ ┼či al membrilor ei.

    ÔÇ×A. Russo a scris mai mult, a adus mai multe argumente ├«mpotriva stric─âtorilor de limb─â dec├«t Maiorescu.

    ├Än privin┼úa literaturii, chestia trebuie privit─â din dou─â puncte de vedere: al caracterului specific rom├ónesc ÔÇô originalitatea; ┼či al calit─â┼úilor artistice ÔÇô valoarea estetic─â.

    Din primul punct de vedere, ┼čcoala veche critic─â, iar─â┼či, a luptat mai mult, aduc├«nd argumente mai numeroase ┼či mai complecteÔÇŁ.

    Vom da c├«teva citate edificatoare dup─â cum urmeaz─â: din Critica Criticii, publicat─â de Russo ├«n februarie 1846 ├«n ÔÇ×Albina rom├óneasc─âÔÇŁ: ÔÇ×De laud─â este publicului, c─â a ├«n┼úeles c─â, bun, r─âu, locul s─âu este la piese na┼úionale; d─â aplausuri nu numai pentru c─â pie┼čile s├«nt bune, dar pentru c─â a ├«n┼ú─âles, f─âr─â ├«nsu┼či a-┼či da socoteal─â de ce, c─â este mai de folos a se juca pe s┼úena na┼úional─â obiceiurile, n─âravurile ┼čtiute ├«n limba noastr─â, dec├«t traduceri de obiceiuri streine, de multe ori t─âlm─âcite ├«ntr-o limb─â zis─â rom├óneasc─â, care n-o ├«n┼úelege nici publicul, nici actorul, nici t─âlmaciul, obiceiuri ┼či n─âravuri care n-au nici o asem─ânare cu a noastre, prin urmare nici pot aduce vreun folos scopului unui teatru, adec─â ├«mbun─ât─â┼úirea n─âravurilor ┼či educa┼úia ob┼čteasc─â.

    Acia carii s-au alunecat pe calea teatrului na┼úional, niciodat─â n-au avut g├«nd s─â scrie pentru a-┼či face un nume sau, pentru a se da publicului drept autori, ei s├«nt simpli iubitori de fal─â rom├óneasc─â, socotindu-se ca ni┼čte salahori chema┼úi a r─âdica o zidire… arhitec┼úii vor veni mai t├«rziu, dac─â criticii nu-i vor sp─ârie cumva… silindu-se a da o mic─â direc┼úie a┼čtept─ârei publicului ┼či acelora care au g├«nd, talent ┼či vreme de a scri… Scopul lor este de a introduce pe s┼úena na┼úional─â na┼úionalitate, dram─â ┼či comedii ├«mbr─âcate ├«n caracterul p─âm├«ntului, vorbind cum vorbim cu to┼úii c├«nd s├«ntem ├«ntre noi, fie┼čtecare dup─â treapta lui, iar─â nu nem┼úi, fran┼úuji ├«mbr─âca┼úi ├«n haine moldovine┼čti ┼či m├«r├«ind o limb─â care nu-i nici a lor, nici a noastr─â.

    Critica rareori este cumpenit─â ├«n lec┼úii sau ├«n laud─â, dreapt─â ├«n judecat─â ┼či ├«nv─â┼úat─â… nu-i destul de a ┼čti carte ┼či a scri, pentru a fi critic─â… mai trebuie neap─ârat giudecata nep─ârtinitoare, cuno┼čtin┼úa lucrurilor, a lumii ┼či a oamenilor…ÔÇŁ

    De remarcat, de la aceast─â mic─â direc┼úie se ini┼úiaz─â calea c─âtre direc┼úia nou─â. Apoi din Cuget─âri, ap─ârute la 1855 ├«n ÔÇ×Rom├ónia literar─âÔÇŁ a lui V. Alecsandri: ÔÇ×C├«nd ├«┼či arunc─â cineva ochii pe ceea ce s─â cheam─â lite┬şratura rom├ón─â, pu┼úine ┼či rari produc┼úii pot a-i opri cu pl─âcere; pu┼úine ├«ndestuleaz─â mintea ┼či inima: cele multe s├«nt copil─ârii, cerc─âri f─âr─â form─â, a c─ârora pre┼ú st─â numai ├«n costul tipografiei ┼či ├«n ├«ncrederea ce au autorii lor c─â nu se pot g─âsi lucruri mai frumoase ├«n lume… (├Änc─â ┼či ast─âzi prea adesea asist─âm la astfel de cerc─âri (n.n.).

    Nu mai este iertat rom├ónilor a gr─âi rom├óne┼čte, sub os├«nd─â de ignoran┼ú─â; o mare parte din acei ce se ├«ncerc a scrie ┼či-au dat cuv├«ntul a schimosi ce este, ┼či mul┼úi vroiesc a face o limb─â nou─â: cei procopsi┼úi, sub cuv├«nt c─â s├«nt procopsi┼úi ┼či au idei, cei ne├«nv─â┼úa┼úi pentru c─â doresc s─â par─â ├«nv─â┼úa┼úi; nici unul nu g├«nde┼čte c─â limbele se fac prin vreme, prin scrieri bune, dup─â r├«ndul ┼či spiritul na┼úionalit─â┼úilor! Adev─ârat, nevoile nou─â cer mijloace nou─â, ┼či ideile nou─â au trebuin┼ú─â de cuvinte nou─â, dar nevoia trebuie s─â le deie la ival─â, s─â le creeze ┼či s─â le ├«mp─âm├«nteneasc─â. S─â fim siguri c─â unde ne-a trebui un cuv├«nt, nevoia ├«l va iscodi, nu dup─â sistema cut─âruia sau a cut─âruia, dar dup─â logica limbei, pe care nu o fac nici ├«nv─â┼úa┼úii, nici lexicoanele…

    O mare m├«hnire simt; neologismul nesocotit a┼ča ne-a ├«nv─âl─âtucit, ├«nc├«t nu mai putem zice cele mai simple lucruri ┼či mai obicinuite, f─âr─â amestecare de vorbe str─âine; deprinderea noastr─â de limbi ┼či lexicoane str─âine ne-a t─âet la r─âd─âcin─â cuvintele ┼či idiotismul adev─âratei limbii noastre, ├«nc├«t ne este mult mai u┼čor de a scri ┼či vorbi fran┼úuzo-rom├óne┼čte ┼či italiano-rom├óne┼čte, dec├«t sade rom├óne┼čte; ne mier─âm c├«nd un cuv├«nt rom├ón sau o locu┼úie p─âm├«ntean─â pic─â din condeiul nostru. Cuvintele s├«nt ┼ú─âru┼čile, idiotismul este marca, iar stilul este na┼úionalitatea unei limbi. M─ârturisesc neputin┼úa mea, de┼či am cercat a ar─âta rana noastr─â, r─âm├«ind cu n─âdejde c─â Pascalii, Volterii, Cornelii, Racinii rom├óni viitori vor g─âsi ┼či limba, ┼či stilul rom├ón, care le-am pr─âp─âditÔÇŁ.

    Vedem c─â mai toate ce s-au aflat, peste mai bine de un deceniu, ├«n aten┼úia junimi┼čtilor, s├«nt punctate de condeiul critic al autorului poemului C├«ntarea Rom├óniei. Odat─â eradicate aceste p─âcate, r─âm├«nea deschis drumul spre impunerea direc┼úiei estetice, a axiologiei calit─â┼úilor artistice, direc┼úie ├«n care, recunoa┼čte ┼či Ibr─âileanu, Maiorescu a luptat mai mult, a scris mai mult ┼či a adus mai multe argumente. El ┼či to┼úi membrii ÔÇ×JunimiiÔÇŁ au comb─âtut ├«n contra stric─âtorilor gustului estetic al publicului. Concluzia lui G. Ibr─âileanu, poate cam aspr─â ├«n ce-l prive┼čte pe Maiorescu ┼či ├«nc─â ├«n umbra celor care au acuzat Junimea de cosmopolitism, este, totu┼či, ├«n marginile adev─ârului: ÔÇ×A┼čadar ÔÇô din cauza deosebirii de epoc─â ÔÇô pe c├«nd vechea ┼čcoal─â critic─â, reprezentat─â mai ales de A. Russo, va fi, cu precau┼úiune, constitu┼úionalist─â liberal─â, va lupta mai mult pentru p─âstrarea originalit─â┼úii limbii ┼či spiritului rom├ónesc, insist├«nd asupra curentului poporan ┼či istoric, ┼či va lupta mai pu┼úin pentru triumful bunului-gust literar ┼či respectarea adev─ârului ├«n ┼čtiin┼ú─â sau [a] formei ┼čtiin┼úei ÔÇô d. Maiorescu va avea dispre┼ú ┼či ne├«ncredere fa┼ú─â de constitu┼úionalismul liberal, va lupta mai pu┼úin pentru p─âstrarea originalit─â┼úii limbii ┼či a spiritului rom├ónesc, va insista foarte pu┼úin asupra curentului poporan ┼či aproape de loc asupra celui istoric, va lupta mai mult pentru triumful bunului-gust ├«n literatur─â ┼či a[l] respect─ârii adev─ârului ├«n ┼čtiin┼ú─â sau a formei ┼čtiin┼úeiÔÇŁ.

    Pentru redactorul ÔÇ×Vie┼úii rom├óne┼čtiÔÇŁ, un om devine reprezentativ numai c├«nd are un temperament ┼či o cultur─â potrivite cu epoca sa, cu mi┼čc─ârile sociale etc. ale epocii sale. ┼×i astfel de oameni au fost, pentru epocile lor, Russo, Maiorescu ┼či nu mai pu┼úin, la vremea lui, Ibr─âileanu.

    ÔÇ×├Än epoca dinainte de 1848, ├«n Moldova critic─â, numai un om ca A. Russo, cu cultura lui francez─â ┼či liberal─â dinainte de 1848 ┼či de dup─â 1830, anul ce se nume┼čte ├«n istorie anul slavei, cu temperamentul lui entuziast, vis─âtor, generos, cu mintea lui larg─â ┼či ├«n┼úeleg─âtoare, cu firea lui bl├«nd─â, unduioas─â, dezmierd─âtoare, bogat─â, izvor├«toare de g├«ndiri ┼či de sim┼úiri, a putut deveni reprezentativ. ├Än mi┼čcarea de la 1848 din Muntenia revolu┼úionar─â, oameni ca I.C. Br─âtianu ┼či C.A. Rosetti, cu cultura lor francez─â din acea vreme, cu temperamentul lor de foc, au putut deveni reprezentativi. ├Än mi┼čcarea politic─â cump─âtat─â din Moldova, de la 1840 p├«n─â la 1860, numai un om ca Kog─âlniceanu, cu cultura lui francez─â ┼či german─â [de] dinainte de 1848, cu caracterul lui energic, casant, cu mintea lui clar─â, cu voin┼úa lui de fier, a putut deveni reprezentativ, d├«ndu-ne pe acel om de Stat care a pus bazele Rom├óniei moderne. ├Än epoca de decep┼úie ┼či reac┼úie, numai un om ca d. Maiorescu, cu cultura german─â de dup─â 1848, cu temperamentul s─âu rece, cu frica sa de entuziasm,ÔÇô parc─â sentimentul ar fi o sl─âbiciune, ÔÇô cu mintea sa cump─ânitoare, cu inteligen┼úa sa remarcabil─â, cu cultura sa ├«ntins─â ┼či variat─â, cu firea sa steril─â de concep┼úii ┼či de sim┼úiri, ÔÇô de unde atitudinea sa dispre┼úuitoare ┼či negativ─â, ÔÇô numai un astfel de om putea deveni reprezentativÔÇŁ.

    ├Äntre 1924 ┼či 1926 E. Lovinescu ├«┼či public─â, la dou─â decenii dup─â Spiritul critic… al lui G. Ibr─âileanu, cele trei volume din Istoria civiliza┼úiei rom├óne moderne, ├«n care Junimea ┼či reprezentan┼úii ei ocup─â spa┼úii cuprinz─âtoare. Lovinescu este un ap─âr─âtor al adopt─ârii formelor f─âr─â fond ├«n drumul nostru spre adaptarea ┼či ajustarea nivelului cultural autohton cu cel al Occidentului, forme care ├«n timp vor c─âp─âta ┼či fondul necesar.

    ├Än Apendice la Istoria sa, E. Lovinescu se ├«ntreab─â: Au fost oare formele r─âuf─âc─âtoare pentru cultura rom├ón─â? sau stric─âcioase cum ar fi spus Maiorescu. ┼×i r─âspunde: ÔÇ×Fiind fatale, ┼či ├«n lipsa unei culturi ie┼čite din veacuri de activitate, formele lipsite de fond au fost folositoareÔÇŁ. ┼×i argumenteaz─â: ÔÇ×… Din exerci┼úiul conti┬şnuu al unei forme e cu neputin┼ú─â s─â nu r─âsar─â cu timpul ┼či fondul. Departe de a fi deci ┬źstric─âcioase┬╗, e un ├«ndemn folositor. Func┼úiunea creeaz─â poate organul ┼či, ├«ntr-un stat cu o cultur─â istoric─â, fondul creeaz─â forma. La popoarele noi, aruncate deodat─â al─âturi de alte popoare ├«naintate ├«n civiliza┼úie, forma creeaz─â ├«ns─â fondul ┼či organul func┼úiu┬şnea. Formele culturii rom├óne au fost deci o necesitate pen┬ştru dezvoltarea fondului. Simul├«ndu-l, a trebuit s─â ┼či-l creeze cu timpulÔÇŁ.

    Recunoa┼čte ┼či consider─â benefic─â critica ÔÇ×JunimiiÔÇŁ ┼či a lui Maiorescu ├«n contra formelor f─âr─â fond, nu f─âr─â necesare amendamente: ÔÇ×Plec├«nd deci de la constat─âri de fapt ne├«ndoioase, critica ÔÇ×JunimiiÔÇŁ a fost lipsit─â tocmai de sim┼úul con┬ştingen┼úelor istorice, pe care le-a reclamat altora… Dac─â pe terenul principiilor ea reprezint─â o nedrep┬ştate, pe terenul activit─â┼úii practice, a fost totu┼či, fecund─â. Comb─ât├«nd forma (f─âr─â a o ├«n┼úelege ca pe o necesitate istoric─â), Maiorescu n-a desfiin┼úat aca┬şdemiile, universit─â┼úile, pinacotecile, conservatoarele sau chiar ┬źconstitu┼úia┬╗, cum i-ar fi cerut ├«n mod logic intransigen┼úa sa teoretic─â, ci ├«n marginile puterilor lor, s-a str─âduit s─â sprijine fondul oriunde s-ar fi aflat, pentru a provoca acea mi┼čcare intern─â de la fond la form─â. ┬źTot ce este ast─âzi form─â goal─â ├«n mi┼čcarea noastr─â public─â, scria el, trebuie pref─âcut ├«ntr-o realitate sim┼úit─â, ┼či fiindc─â am introdus un grad prea ├«nalt din via┼úa dinafar─â, a statelor europene, trebuie s─â ├«n─âl┼ú─âm poporul nostru din toate puterile p├«n─â la ├«n┼úelegerea acelui grad ┼či a unei organiz─âri politice potrivit─â cu el┬╗, adev─ârata ati┬ştudine a oric─ârui spirit ┼čtiin┼úific fa┼ú─â de procesul de europenizare a culturii rom├óne. Sociologic fatale, formele nu trebuie ┼či nu pot fi distruse; anticip├«nd asupra realit─â┼úilor suflete┼čti, nu ├«nseamn─â c─â s├«nt ┬źstric─âcioase┬╗. Menirea oamenilor de cultur─â e de a ├«nt─âri fondul, spre a normaliza evolu┼úia invers─â. Prin aceast─â oper─â, critica lui Maiorescu s-a ar─âtat, ├«n adev─âr, pozitiv─â; disociind no┼úiunile parazitare ale esteticii, ea reprezint─â cea mai salutar─â ├«ncer┬şcare de consolidare a unui fond dep─â┼čit cu mult de ni┼čte forme, pe care r─âm├«ne s─â le umplem, prin opera lent─â a timpuluiÔÇŁ.

    Lovinescu, continuator al operei maioresciene, se arată la rîndu-i om reprezentativ al epocii sale.

    Ceea ce deosebe┼čte criticismul junimist de criticile epocii ┼či, ├«n parte, ┼či a ├«nainta┼čilor este atitudinea comun─â, afirmat─â de Maiorescu, respectul adev─ârului: ÔÇ×├Än numele acestuia poart─â Maiorescu luptele lui ├«mpotriva poeziei neinspirate, a limbii artificiale, a falsei erudi┼úii, a megalomaniei de toate felurile. Respectul adev─ârului istoric inspir─â studiile lui Panu. Nevoia de autenticitate ├«n formele de manifestare ale vie┼úii na┼úionale determin─â atitudinea politic─â a lui Eminescu. Adev─ârul curat se ├«nf─â┼úi┼čeaz─â totdeauna ├«n formele sc─âldate ├«n lumin─â, ale simplit─â┼úii. Stilul bombastic, concep┼úia confuz─â, erudi┼úia haotic─â s├«nt oarecum du┼čmanii naturali ai ┬źJunimii┬╗. Respectul adev─ârului cere apoi deosebirea dintre modalit─â┼úile lui ├«n diferi┬ştele domenii ale culturii. Adev─ârul teoretic nu este totuna cu adev─ârul artistic sau cu acela social. Rea┬şli┼čti ├«n politic─â, junimi┼čtii vor ┼čti s─â limiteze poli┬ştica fa┼ú─â de drepturile obiectivit─âtii ┼čtiin┼úifice ┼či de acele ale inspira┼úiei artistice, tr─âg├«nd hotare ├«ntre via┼úa practic─â, crea┼úie ┼či critic─â. Stilul de ├«nnoire al ┬źJunimii┬╗ va fi, deci, discriminativ, disociind valorile, identific├«nd domeniile ┼či separ├«ndu-le cu limpezime. Nevoia de adev─âr implic─â, ├«n fine, mo┬şdestia. ┼×i de unde printre ├«nainta┼či sau contimpo┬şrani nu lipseau vis─âtorii romantici, naturile gigan┬ştice, g├«nditori ┼či savan┼úi urm─ârind mari sinteze haotice, superioare nivelului contimporan al culturii noastre ┼či desigur propriilor puteri, ┬źJunimea┬╗ provoac─â o reac┼úiune rechem├«nd spiritele la con┼čtiin┼úa limitelor ┼či a condi┼úiilor de fapt. Sarcina modest─â, bine ├«mplinit─â, li se p─ârea superioar─â marilor n─â┬şzuin┼úe, condamnate ├«n premizele lor. Un suflu de temeinicie trece astfel prin cultura noastr─â ├«ntr-un moment care avea at├«ta nevoie de o asemenea ├«nr├«urireÔÇŁ (Tudor Vianu).

    Un suflu vital pentru o ┼óar─â ca a noastr─â, a tuturor nea┼čez─ârilor. Un suflu de temeinicie care s-a mai repetat ├«n perioada interbelic─â, f─âr─â a reu┼či s─â se coaguleze ┼či finaliza ca urmare a r─âzboiului ┼či dictaturilor ce l-au ├«nso┼úit ┼či urmat; suflu care pare ├«nc─â departe, ca s─â nu spunem imposibil s─â revin─â ├«n cultura rom├ón─â sub presiunea globalismului ┼či multiculturalismului, a deconstruc┼úiei cu program ├«n toate manifest─ârile social-culturale, materiale ┼či spirituale. E un model care, dup─â o sut─â cincizeci de ani, ├«nc─â ├«┼či trimite razele sale de lumin─â, f─âr─â a primi o reflectare pe m─âsur─â.

    Fragment