Maria-Ana Tupan

    0
    634

    Maria-Ana Tupan┬á(n. 1949) este autoare a unor studii de istorie, critic─â ┼či teorie literar─â, ap─ârute la edituri academice din ┼úar─â ┼či din str─âin─âtate, precum ┼či a unui curs de istorie a literaturii britanice de la origini p├ón─â ├«n prezent.

    Prof. Dr. Habil. Maria-Ana Tupan┬á(n. 1949) este autoare a unor studii de istorie, critic─â ┼či teorie literar─â, ap─ârute la edituri academice din ┼úar─â ┼či din str─âin─âtate, precum ┼či a unui curs de istorie a literaturii britanice de la origini p├ón─â ├«n prezent.

    Maria-Ana Tupan, a fost bursier─â Fulbright afiliat─â la Penn State University (1994-5). Membr─â a Uniunii Scriitorilor, Sec╚Ťia de Critic─â ╚Öi Istorie Literar─â. Premii ale Uniunii Scriitorilor (1996) ╚Öi ale unor reviste literare: ÔÇ×Covorbiri LiterareÔÇŁ(2000) ╚Öi ÔÇ×Via╚Ťa Romaneasc─âÔÇŁ (2006).

    Maria-Ana Tupan

    Ilumini┼čti, ilumina┼úi

    David Bosc e un maestru al picturii ├«n cuvinte, ├«nzestrat, ca ┼či ─ľlie Faure, cu capacitatea de a inversa alchimia artistului care a transsubstan┼úiat lumea ├«n reprezentare pentru a recupera senza┼úia cov├ór┼čitoare a prezen┼úei reale a vie┼úii ┼či istoriei

    Pentru a nu se crede c─â parlamentarii sunt str─âini de filosofia politic─â, un deputat a ┼úinut s─â justifice reduc┼úia sferei dezbaterilor la lupta politic─â ├«n aproximativ ultimul deceniu prin discreditarea unor nume de referin┼ú─â, precum Habermas, Gramsci ┼či Foucault, acuza┼úi ├«n bloc de ÔÇ×marxismÔÇŁ. ├Än mod sigur e mai mult ├«n opera acestor g├ónditori dec├ót a ├«n┼úeles parlamentarul ┼či cu totul altceva dec├ót necesitarismul ┼či determinismul social-economic al clasicilor marxi┼čti. Ceea ce une┼čte aceste figuri ale secolului trecut e, de fapt, tocmai r─âstunarea raportului dintre materialitatea ┼či ideologia rela┼úiilor sociale, ei investind discursul cu capacitatea de a crea un spa┼úiu public al libert─â┼úii de opinie (Habermas), de a ├«mpiedica instaurarea dictaturii ├«n democra┼úiile occidentale (Gramsci) ┼či de a ├«ng─âdui individului modelarea unui eu estetic, eliberat din carcera bio-tehnologiilor puterii (Foucault). De altfel, printre pu┼úinele texte comentate de Michel Foucault cu deferen┼úa discipolului c─âtre maestru afl─âm eseul din 1874 al lui Immanuel Kant Ce este iluminismul?, unde acest cuv├ónt de ordine al secolului este definit ca Sapere aude! Ai curajul s─â-┼úi folose┼čti propria judecat─â! De ce se temea filosoful din K߯ůnigsberg? ├Än contextul dezbaterilor despre libert─â┼úi ├«n Parisul enciclopedi┼čtilor ┼či al Clubului de 1’Entresol, lui Kant i se p─ârea c─â mai mult r─âu dec├ót pastorul care spunea ÔÇ×crede ┼či nu comentaÔÇŁ, sau dec├ót perceptorul care spunea ÔÇ×pl─âte┼čte ┼či nu comentaÔÇŁ f─âptuia cel care spunea ÔÇ×comenteaz─â oricum vrei, dar supune-te!ÔÇŁ, transform├ónd omul ├«ntr-o ma┼čin─ârie, r─âpindu-i demnitatea. Autorului de discurs public i se cuvenea libertatea de a comenta ┼či de sprijini, prin exerci┼úiul s─âu critic, progresul societ─â┼úii. Func┼úionarului public nu-i era ├«ns─â ├«ng─âduit s─â nu-┼či respecte contractul social, ├«ng─âduind instaurarea anarhiei. Abia c├ónd schimbarea, sus┼úinut─â prin dezbateri publice, se bucura de consens, putea ea fi operat─â institu┼úional. Existen┼úa Revolu┼úiei Glorioase din Anglia sau a recentelor revolu┼úii de catifea ┼či a tuturor schimb─ârilor f─âr─â v─ârsare de s├ónge sunt, probabil, evenimente care s-ar fi bucurat de aprobarea lui Kant. ├Än apusul acelui veac, ├«ns─â, Revolu┼úia Francez─â, n─âscut─â din ideile iluministe, se ├«neca ├«n m─âcelul Regimului de Teroare. Britanicul Edmund Burke inventa cuv├óntul terorism cu referire la practici ale regimului, nu ale rebelilor. ├Än cartea sa, The Rise of Supernatural Fiction (1995), care explic─â apari┼úia unui gen literar, romanul gotic, prin trauma colectiv─â produs─â de ira┼úionalismul regimului instaurat de Rebespierre, Emma Clery indic─â surse ale ipotezei c─â deturnarea Republicii Fraternit─â┼úii ┼či Ra┼úiunii ar fi fost opera Ordinului Secret al Ilumina┼úilor. ├Än ciuda similitudinii fonetice, ilumin┼čtii ┼či ilumina┼úii ÔÇô lumina c─ârturarului-filosof ┼či brutalitatea puterii oculte ÔÇô apar astfel ca no┼úiuni antinomice.

    N─âscut─â din ideile generoase ale sociali┼čtilor francezi, Comuna din Paris a fost un alt teatru de opera┼úiuni ale unui ÔÇ×comitet de asasini ┼či huliganiÔÇŁ, o ÔÇ×guvernare a crimei ┼či nebunieiÔÇŁ (Anatole France). ├Än anvargarda ei, s-au aflat ┼či omenii lui Louis Auguste Blanqui, organiza┼úi dup─â sistemul gangsteresc, cunosc├óndu-┼či doar liderul direct ┼či supun├óndu-i-se necondi┼úionat.

    Greu de spus care este atitudinea t├ón─ârului ┼či talentatului autor de origine francez─â, stabilit la Lausanne, David Bosc, care ┼či-a ales ca tem─â evenimente legate de Comuna din Paris ├«ntr-un roman-eseu intitulat F├ónt├óna limpede. Ap─ârut ini┼úial ├«n francez─â la ─ľditions Verdier (2013), acesta fost tradus recent de Lucia Uricaru ├«ntr-o foarte expresiv─â versiune rom├óneasc─â la Editura Ideea European─â.

    ├Änceputul nara┼úiunii ├«l arat─â pe pictorul Gustave Courbet plec├ónd ├«n exil ├«n Elve┼úia ca urmare a condamn─ârii pentru participarea la guvernul celor ┼čaptezeci ┼či dou─â de zile, ├«mpov─ârat de sentimentul c─â via┼úa sa g├óndit─â existen┼úialist ca proiect se ├«ncheiase, c─â trecea Apa Moart─â la locul numit Marele Taur ca un mort viu, ├«n mod paradoxal suprapun├óndu-┼či destinul s─âu de comunard peste acela al Generalului Bourbaki, slujitor devotat al Imperiului, transportat pe o bancard─â de solda┼úii Armatei de Est ├«n retragere ├«n Elve┼úia, dup─â ├«ncercarea nereu┼čit─â de sinucidere. Dezangajat din ÔÇ×marele ┼čantajÔÇŁ al istoriei ca promisiune, lupt─â ┼či r─âsplat─â, Courbet ├«ncearc─â noul sentiment al fiin┼ú─ârii pur ┼či simplu, ├«n ├«mbr─â┼úi┼čarea Lacului Leman precum a unui nou botez, l─âs├óndu-se tr─âit de natur─â mai cur├ónd dec├ót ├«ncerc├ónd s─â-i mai impun─â vreo norm─â a sa. Cu spectrul altui inconformist ├«nfr├ónt, Fran├žois Bonivard, prizonier pe insula Chillon, acest Courbet deziluzionat accept─â s─â slujeasc─â burghezia cantoanelor, pict├ónd zeci de p├ónze dup─â gusturile ei ┼či chiar l─âs├óndu-se antrenat ├«n diverse agende civice. Cel care redactase un program estetic ce avea s─â fie cunoscut drept manifestul curentului realist avusese curajul s─â deschid─â o expozi┼úie personal─â ├«n vecin─âtatea uneia mondiale pentru a impune ideea importan┼úei geniului individual, inseriabil ┼či imposibil de predat altora ├«n academii. Acum prime┼čte comenzi, se supune gustului comun, picteaz─â animale sacrificate sau ├«ncol┼úite, l─âs├ónd s─â se strecoare pe p├ónze propriul sentiment al terorii istoriei.

    Dup─â cum s-a remarcat, David Bosc e un maestru al picturii ├«n cuvinte, ├«nzestrat, ca ┼či ─ľlie Faure, cu capacitatea de a inversa alchimia artistului care a transsubstan┼úiat lumea ├«n reprezentare pentru a recupera senza┼úia cov├ór┼čitoare a prezen┼úei reale a vie┼úii ┼či istoriei. Mai mult, el pare s─â g─âseasc─â echivalen┼úe ├«ntre iconic ┼či simbolic, ├«ntre tablouri ┼či cuvinte: ÔÇ×La sf├ór┼čitul iernii, imaginile vie┼úii lui Courbet, pe jos, ├«n col┼úuri, pe mesele a┼čezate pe capre de lemn, simple sc├ónduri, d─âdeau impresia unei epave e┼čuate pe o plaj─â rece, un p├óntec de corabie rec─âl─âf─âtuit unde marinarul ÔÇô care s-a jurat c─â nu se ├«ntoarce pe mare ÔÇô a ┼čtiut s─â transforme o oal─â ├«n sob─â cu lemne, ├«ncropind un co┼č de fum, o succesiune baroc─â de burlane, coturi p├ón─â la cerul de lemn, vechiul pod, pe unde umblau deja p─âs─âri marine, o pisic─â, p─âs─âri marine, alt─â pisic─âÔÇŁ. David Bosc adopt─â vocea naratorului omniscient, caracteristic realismului literar, dar acesta e doar o conven┼úie, unul din elementele de cod ale unui metalimbaj. Lumea c─âr┼úii e permanent trecut─â prin filtre culturale, de la textele copil─âriei (Greierele ┼či furnica pentru conflictul de clas─â r─âmas s─â ard─â mocnit ├«ntre ceea ce Volney, ideologul Revolu┼úiei Franceze numise produc─âtori ┼či devoratori), repere clasice (┼čmecheria francez─â rezumat─â ├«n Moli├Ęre ┼či Roman de Renart) ┼či sf├ór┼čind cu esoterisme (vocea artistului ajung├ónd la public din transcendent, precum c├óntecul sirenelor, tunetele Domnului sau lumina coarnelor lui Moise). Finalul c─âr┼úii e o limpezire ┼či o justificare a lui Courbet; e un fel de emergen┼ú─â ├«n lumin─â din clarobscurul vie┼úii trecute, care includea extremismele Comunei, actele anarhiste, cum fusese demolarea Columnei Vend├Âme, din al c─ârei v├órf statuia lui Napoleon trimitea un mesaj dictatorial ┼či militarist. Courbet se opusese de fapt puterii care ÔÇ×mutileaz─â, interzice, colonizeaz─â, amputeaz─â, controleaz─â, supune, denatureaz─â, blocheaz─â, echipeaz─â, ajusteaz─â, ciop├ór┼úe┼čteÔÇŁ. C├ómpul semantic al efectelor puterii combin─â agresiunea imperial─â, alienarea societ─â┼úii de clas─â puternic divizate ┼či dezumanizanta revolu┼úie industrial─â. Controlul puterii devenise un mecanism at├ót de bine pus la punct, ├«nc├ót rezisten┼úa ├«i f─âcea pe Baudelaire, Rimbaud sau Courbet s─â treac─â drept figuri damnate, r─âzvr─âtite, asemeni Satanei. Bosc ├«l ├«ndep─ârteaz─â astfel pe Courbet de canonul realist, asociat cu pozitivismul ┼či ideologia clasei de mijloc, apropiindu-l de primul val de contestatari ai modernit─â┼úii orgolioase cu ambi┼úii scientiste ┼či colonialiste. El demonta miturile artei oficiale, prefigur├ónd deconstruc┼úia lor de c─âtre moderni┼čti ┼či postmoderni: ÔÇ×Alegoriile ├«n fresc─â ├«n ┼čcoli ┼či ├«n g─âri, unde se v─âd zei┼úele industriei ┼či agriculturii, splendorile coloniilor ┼či minunile ┼čtiin┼úeiÔÇŁ. Idealul s─âu de fericire fusese Parisul edenic ce p─ârea s─â mearg─â de la sine, f─âr─â constr├óngerea unor autorit─â┼úi. Dintr-o scrisoare c─âtre p─ârin┼úi e citat─â aceast─â fraz─â faustic─â: ÔÇ×Toate asocia┼úiile profesionale au format o federa┼úie ┼či sunt independenteÔÇŁ. Se realiza ├«n istorie programul s─âu estetic, al libert─â┼úii absolute de crea┼úie: ÔÇ×Nu face ce fac ceilal┼úi. Dac─â ai face ceea ce f─âcea Rafael, n-ai avea existen┼ú─â proprie. Sinucidere… F─â ceea ce vezi ┼či ceea ce sim┼úi, f─â ceea ce vreiÔÇŁ. Remarcabil de bine construit─â, cartea se ├«ncheie cu o punere ├«n abis revelatoare: la sf├ór┼čit de an ┼či de via┼ú─â, Courbet prime┼čte ├«n dar din partea tat─âlui o lantern─â: ÔÇ×Aceast─â lamp─â care putea fi comparat─â cu experien┼úa, pentru c─â nu lumina dec├ót drumul celui care o duceaÔÇŁ.

    Evocatoare mai cur├ónd dec├ót argumentativ─â, cartea las─â cititorul s─â reflecteze: e posibil─â societatea unei fr─â┼úii de profesioni┼čti, f─âr─â constr├óngeri institu┼úionale, sau e o utopie? Poate c─â ÔÇ×programul ┼čcolilor pentru p─âtura s─ârac─â, programul ┼čcolilor pentru clasele conduc─âtoare, culegerea de lecturi pentru tinerele feteÔÇŁ sunt ├«ntr-adev─âr p├órghiile ideologice prin care puterea modeleaz─â cet─â┼úeni robotiza┼úi, uniformiza┼úi, dar ce poten┼úial de anarhie de┼úine individualismul absolut? A reu┼čit Courbet s─â fie artist unic? Nu e o ironie faptul c─â semnifica┼úia sa e dat─â de apari┼úia unei ┼čcoli, a unui stil de epoc─â, a unui canon? Disjunc┼úia operat─â de Kant ├«ntre realitatea social─â ┼či c├ómpul liber speculativ al discursului public pare s─â pluteasc─â ┼či printre r├óndurile acestei acaparatoare medita┼úii asupra unui artist care ┼či-a asumat riscul de a cobor├« ├«n istorie.

    Tiparele marii poezii

    Nu este a╚Öadar o estetic─â a aparen╚Ťelor/ ve╚Ömintelor frumoase, ci una semiotic─â, a ilumin─ârii fenomenului printr-un sens profund. Fruct al unei imagina╚Ťii religioase, Orbita zeului s-a a╚Öternut ├«n tiparele marii poezii.

    Este ceva afectat ├«n polite╚Ťea celor care a╚Öteapt─â ca ni╚Öte majordomi s─â ie╚Öi din biserica de la Cernica ├«n prima zi din an, ├«n felul cum ├«╚Ťi ╚Ťin u╚Öa, cum spun ÔÇ×La mul╚Ťi aniÔÇŁ, este ceva pios ├«n felul lor de a p─â╚Öi de-a lungul aleii, ╚Öi ├«n mod sigur au cu to╚Ťii o privire vie ╚Öi acaparatoare, ce te include ├«ntr-o comunitate resim╚Ťit─â dincolo de cuvinte ca fiind c├ót se poate de real─â, de╚Öi ├«i lipse╚Öte actul de constituire. Sunt, ├«n general, oameni maturi, afi╚Ö├ónd echilibrul celor care ╚Öi-au f─âcut un rost ╚Öi ╚Öi-au c├ó╚Ötigat un statut pe care vor s─â-l consolideze prin coduri ale comportamentului social. Odat─â ajun╚Öi aici, ├«ns─â, ├«n mirabila lumin─â a unei dimine╚Ťi de iarn─â ├«nr─âmate de luciul apei ╚Öi nervurile ├«ntunecate ale copacilor desfrunzi╚Ťi, sunt absorbi╚Ťi de ritual, de viziunile lumii de dincolo amprentate de istoricitatea stilurilor, c─âci romantismul p├ónzelor interioare nu are nimic comun cu jocurile geometrice ╚Öi tehnicile pointiliste ale frescei exterioare restaurate la o dat─â ulterioar─â.

    Cobor├ónd pe alee, privirea ├«mi este atras─â de dou─â exemplare diferite ├«n masa de enoria╚Öi. O b─âtr├ón─â ├«ncovoiat─â, cu tr─âs─âturile fe╚Ťei ascu╚Ťite, masculine, cu o remarcabil─â d├órzenie ├«n privire ╚Öi cu un aer de triumf ÔÇô a mai prins un an ÔÇô ├«nainteaz─â la bra╚Ťul unei fete foarte tinere cu expresie de martir─â. Mai bine zis, cu o fa╚Ť─â resemnat─â, cu privirea stins─â ╚Öi mers automat… ├Än mod sigur ╚Öi-ar dori o companie de aceea╚Öi v├órst─â, un smart phone sau o vizit─â la mall. Rolul de samaritean─â nu i se potrive╚Öte deloc.

    O anchet─â desf─â╚Öurat─â ├«n America recent a scos la iveal─â faptul c─â t├ón─âra genera╚Ťie exceleaz─â prin egoism, dorin╚Ť─â de glorie, de gratificare personal─â, fiind incapabil─â s─â se dedice unor idealuri mai presus de ei. Nici nu recunosc de fapt al╚Ťi idoli dec├ót cei c─ârora li se ├«nchin─â. Cu un aer de superioritate, o invitat─â a unei televiziuni aprecia nu demult c─â abia acum ajunge ├«n Rom├ónia ideea de stil personalizat, l─âud├ónd pe so╚Ťia unui ├«nalt demnitar pentru ├«n╚Ťelepciunea de a fi dep─â╚Öit look-ul de profesoar─â prin angajarea a nu mai pu╚Ťin de patru designeri. Ca profesoar─â, spunem noi, poate, de exemplu, s─â predea parodia de tratat filosofic al lui Carlyle despre croiuri recroite ╚Öi mode sau despre nimicul suprafe╚Ťelor f─âr─â fond. ├Än schimb, designer-ul s-a priceput de minune s─â asorteze o fust─â de piele cu o bluz─â roz cu vol─âna╚Öe pentru proxima ie╚Öire ├«n lume a distinsei doamne…

    Nu spun c─â b─âtr├óna care ├«nainta pe aleea de la Cernica nu inspira ceva din usurzenia Alionei Ivanovna, care ├«l ├«mpinge pe Raskolnikov la crim─â sau a Contesei Anna Fedotovna, care ├«l ├«nnebune╚Öte pe Hermann. Sau din r─âutatea gai╚Ťelor care m─ân├ónc─â via╚Ťa Margaretei. Ner─âbdarea tinerei genera╚Ťii la un sfert de veac de la Revolu╚Ťie ne face s─â ne g├óndim la altele, care au r─âbufnit contra unei societ─â╚Ťi ├«nchistate cu o violen╚Ť─â tinz├ónd spre anarhie, de care nu au fost str─âini nici Pu╚Ökin, nici Dostoievski. Patriarhalismul micii burghezii, transmis prin sistemul de educa╚Ťie, ├«l f─âcea pe Bacovia s─â compare liceul cu ÔÇ×cimitirul tinere╚ŤiiÔÇŁ; ├«nghe╚Ťul stalinist ├«i f─âcea pe colegii mei s─â numeasc─â aceea╚Öi institu╚Ťie ÔÇ×BastiliaÔÇŁ. ╚śi genera╚Ťia lui Bacovia ╚Öi genera╚Ťiile anilor ÔÇÖ60 sau ÔÇÖ70 ╚Ötiau ├«ns─â ce voiau s─â pun─â ├«n loc: cultura de respira╚Ťie european─â. Proiectul mall, proiectul smart phone, proiectul haine de firm─â nu ofer─â se pare solu╚Ťii viabile, deoarece ancheta amintit─â constata ╚Öi c─â aceast─â genera╚Ťie e foarte nefericit─â, realiz├ónd discrepan╚Ťa dintre visurile de glorie personal─â ╚Öi modul de existen╚Ť─â inautentic.

    Pragurile dintre epoci de cultur─â sunt momente de criz─â, c├ónd vechile investi╚Ťii axiologice nu mai au trecere la bursa credibilit─â╚Ťii, dar nici altele nu s-au profilat la orizont. Pentru aceste vremuri de restri╚Öte, spune H├Âlderlin, Dumnezeu a creat poe╚Ťii. ├Äntr-un studiu recent despre imagina╚Ťia religioas─â a celei mai mari poete americane, Emily Dickinson, Linda Freedman remarc─â modul ├«n care climatul de scepticism epistemologic al trecerii de la romantism la pozitivismul prozaic instaurat c─âtre mijlocul secolului al XIX-lea poten╚Ťeaz─â dramatismul interoga╚Ťiei ├«n jurul existen╚Ťei ╚Öi naturii divinului ce o ├«ndep─ârteaz─â pe poet─â de transcendentalismul emersonian, apropiind-o de naturalismul lui Whitman.

    Nu numai prin ambiguitatea atitudinii ÔÇô distan╚Ťare de dogme, dar interoga╚Ťie febril─â ├«n jurul esen╚Ťei enigmatice a unui univers provocator ÔÇô dar ╚Öi prin procedee retorice se apropie poemele Aurei Christi din recentul volum, Orbita zeului, uimitor de mult de precursoarea american─â. Ca ╚Öi la Dickinson, limbajul a fost purificat de orice element redundant, fiind redus la o expresie pur─â, esen╚Ťializat─â, dar nu lipsit─â de complexitate aluziv─â. Nu este, a╚Öadar, un limbaj descriptiv, deoarece, cum spune Dickinson, ÔÇ×lumea nu e o concluzieÔÇŁ, ci un fel de mers ├«n jurul conceptului, prin cuvinte-petale care nu ating niciodat─â centrul inefabil al ideii. Punctele de suspensie, frazele curmate brusc au acela╚Öi efect ca pauzele ce ├«nlocuiesc punctua╚Ťia ├«n finalul versurilor lui Dickinson, indic├ónd o mi╚Öcare c─âtre infinitul intangibil ce tensioneaz─â medita╚Ťia.

    Se pare c─â Aura Christi nu a fost con╚Ötient─â de existen╚Ťa acestui model occidental, dup─â cum credem c─â nu a avut ├«n minte, scriind aceste poeme, nici cartea de eseuri ├«n care John Ruskin depl├ónge c─âderea spiritului aspir├ónd la sacralitate al artei italiene de dinainte de Fra Angelico ├«n p─âg├ónismul ╚Öi corporalitatea Rena╚Öterii. Cu toate acestea, senin─âtatea ╚Öi limpezimea serafic─â a versurilor sale sunt atribuite de poet─â ├«n c├óteva r├ónduri de eseu ├«nt├ólnirii cu pictura lui Fra Angelico cu ocazia unei vizite la Floren╚Ťa: ÔÇ×├Äntr-un mod cu totul straniu, ├«n mintea mea, ora┼čul Firenze e legat printr-o emo┼úionant─â venatur─â de volumul meu de poeme Orbita zeului, o bun─â parte a acestuia scris dup─â revenirea mea din urbea lui Michenangelo, Fra Angelico ┼či a at├ótor oameni superiori, al c─âror nume nu ├«ncetez s─â-l silabisesc ├«n singur─âtate aproape ori de c├óte ori eu devin eu ├«ns─âmi. De la ucenicul inimitabilului Domenico Ghirlandaio am ├«nv─â┼úat s─â omit dintr-un text ÔÇô poezie, poem epic, eseu, publicistic─â ÔÇô tot ce este inutil, de prisos, tot ce-i respins cu de la sine putere de magma lui imperturbabil─â, magm─â care accept─â exclusiv cuvintele, silabele ce par a┼čezate acolo de veacuri, adic─â exact a┼ča cum sugera Anna Ahmatova. De la Fra Angelico continui s─â ├«nv─â┼ú senin─âtatea; e una dintre materiile imposibile pentru un spirit, nu rareori, lunecat pe panta anxiet─â┼úii. E ca ┼či cum, diminea┼ú─â de diminea┼ú─â, ai escalada un munte dificil, cu pov├órni┼čuri abrupte, pante ├«nclinate periculos; totu┼či, ├«n pofida greut─â┼úilor, ├«n pofida g├óf├óitului ┼či a aerului din ce ├«n ce mai rarefiat, e ca ┼či cum te-ai ├«nc─âp─â┼ú├óna s─â urci ├«nc─â un pic, ei, c├ó┼úiva milimetri m─âcar. Tot de la Fra Angelico ┼či, straniu, de la Fiodor Mihailovici am ├«nv─â┼úat c├ót de important─â este sugestia, ambiguitatea, economia mijloacelor ┼či intui┼úia de a te opri la timp, de a nu spune totul ÔÇô ceea ce este capital ├«n aventura scrisului. S─â la┼či enigmei spa┼úiul necesar, ca s─â poat─â respira ├«n voie. Oare ┼či autorul romanului Idiotul s─â se fi uitat ore la r├ónd la picturile murale ale lui Fra Angelico, de la care a ├«nv─â┼úat nu pu┼úin─â meserie Michelangelo ├«n atelierul fondat ├«n gr─âdinile M├ón─âstirii San Marco?ÔÇŁ

    Orbita zeului este cartea unei poete care se vede travers├ónd o bolgie dantesc─â, dar travers├ónd-o precum Nerval Acheronul (El Desdichado) de dou─â ori, ╚Öi ├«napoi, dup─â ce a ├«nvins mon╚Ötrii Infernului. Legenda fotografiei din deschiderea volumului ne l─âmure╚Öte c─â figura cu tr─âs─âturi fine a poetei se sprijin─â pe capul unui prieten cu rol de ÔÇ×├«nso╚Ťitor prin infernÔÇŁ. Prietenul este un Rottweiler, cu un ochi ├«nchis, ╚Ö─âgalnic, un Cerber ├«mbl├ónzit de stirpea aedic─â a lui Orfeu, care nu se mai hr─âne╚Öte cu suflete, ci cu br├óndu╚Öe… Nu a putut ocoli destinul de care se temea Mama poetei, atunci c├ónd ╚Öi-a avertizat fiica: ÔÇ×Tu vrei s─â-l faci OM?!…ÔÇŁ Intuie╚Öti continuitatea dintre gr─âdin─â ╚Öi masa de scris, dintre arta de a tr─âi imaginativ, poetiz├ónd existen╚Ťa de fiecare zi, ╚Öi prezen╚Ťa vie, pentru poet─â, a sferei de artefacte ├«n care schopenhauerienii epocii lui Eminescu se refugiau din societatea perceput─â ca trivial─â ╚Öi din teroarea cosmic─â a extinc╚Ťiei.

    Infernul este alt nume pentru realitatea superficial─â ├«n care poetei i se pare c─â e singur─â persoan─â care ia totul ├«n serios. O realitate care sufer─â de un gol existen╚Ťial, descris─â prin imagini ╚Öi no╚Ťiuni negative. Febr─â este un admirabil poem imagist, ├«n care se sugereaz─â o lume prin absen╚Ťe: nu ╚Ötim ce timp este, ci doar c─â va fi luna martie; spa╚Ťiul e maimultcapustiul; cuv├óntul divin s-a redus la silab─â; moare ÔÇ×nu se ╚Ötie cineÔÇŁ; contrariile nu se ├«mpac─â ├«ntr-o hegelian─â sublimare, ci se anuleaz─â reciproc prin superpozi╚Ťie: un nietzchean dincolo de bine, dincolo de r─âu, un trai asem─ân─âtor mor╚Ťii. Apocalipsa, revela╚Ťia ultim─â, e ╚Öi ea fragmentar─â, spart─â ├«n cioburi, imposibil de recompus.

    Tropi ai revela╚Ťiei par╚Ťiale sau fr├ónate transcendental, cum ar spune Blaga, sunt eclipsa soarelui la Dickinson sau focul ├«n cea╚Ť─â la Christi. Poeta epocii haosului ╚Öi complexit─â╚Ťii nu mai poate pretinde, precum Ion Barbu, purista spiritualitate a vederii abstracte, geometrice, semnul min╚Ťii triumf├ótoare ├«n cunoa╚Ötere sau crea╚Ťie, ochiul din triunghi al divinit─â╚Ťii. Nu este teama alien─ârii ├«n viziunea altcuiva, ca ├«n Elegia a III-a a lui Nichita St─ânescu, ci o limitare resim╚Ťit─â tragic a existen╚Ťei ├«n cerc ╚Öi a cunoa╚Öterii par╚Ťiale sau pe c─âi mediate. S-a substituit pe sine ├«n orbita zeului, mul╚Ťumindu-se cu fr├ónturi ale miturilor atotcuprinz─âtoare ale epocii premoderne: cu aburul Apei vii a alchimi╚Ötilor (Aqua vitae), cu ferestre de logos ├«n arhitectura de materie purificat─â c├óndva prin arta lor: ÔÇ×Abur crescut din Apa cea vie./ Cine s-asculte? Cine s─â ┼čtie?/… Poate, da, e┼čti semnul/ unui str─âin sau al unui cuv├ónt/ ascuns c├ónd ╚Öi c├ónd/ ├«ntre pere╚Ťii c─ârnii tale,/ ca liliecii ├«ntr-un morm├óntÔÇŁ. (Seara nu e dec├ót cas─â) Cu toate acestea, poeta ├«╚Öi asum─â acea ├«ndr─âzneala kantian─â a examin─ârii critice a construc╚Ťiilor dogmatice mo╚Ötenite, indic├óndu-le cu diplomatic─â sugestivitate fisurile. Mitul lui Adam din coasta c─âruia Eva e construit─â ca supliment ╚Öi ├«nstr─âinare de sine a fiin╚Ťei lui autonome e demistificat ├«n lumina faptului nud c─â b─ârba╚Ťilor trupul femeiesc le e cas─â ╚Öi sorginte, Creatorul ├«nsu╚Öi, dislocat din origine, p─âr├ónd s─â ╚Öi-o caute ├«n propria crea╚Ťie/creatur─â: ÔÇ×Da╚Ťi-mi un nume/ pentru cel care a cioplit omul din lut, /iar femeia ÔÇô din coasta-i melodioas─â, /d├óndu-i dorul de acea ÔÇô obscur─â ÔÇô cas─âÔÇŁ. (Orbita zeului)

    Cu toate acestea, poezia Aurei Christi poate fi considerat─â religioas─â ├«n sens etimologic, ca poezie a rela╚Ťion─ârilor holiste ale unei realit─â╚Ťi pe care ╚Ötiin╚Ťa sau filosofia deseneaz─â numeroase ╚Öi vane h─âr╚Ťi cu arbitrare frontiere. Ca ╚Öi ├«n Rig Veda, poeta nu poate distinge ├«ntre geneza lumii ╚Öi actul de cunoa╚Ötere a ei, discredit├ónd dilema ├«nt├óiet─â╚Ťii vreuneia: ÔÇ×Da╚Ťi-mi un nume pentru orgoliul, piatra/ sau ochiul, din care a r─âs─ârit pentru prima dat─â/ soarele, ca zeii din mit.ÔÇŁ (Ibid.) Cunoa╚Öterea divin─â, a ideilor generate printr-un mecanism disociativ, e inoperant─â ├«n lumea sublunar─â, unde omul recunoa╚Öte ├«n cele din urm─â cu umilin╚Ť─â c─â totul e interrela╚Ťionat: ÔÇ×├Än sf├ór╚Öit, ├«nv─â╚Ťasem s─â aleg eternitatea/ din fiecare de lucrurile trec─âtoare/ cum se alege gr├óul de neghin─â,/ carnea se desprinde de os, osul ÔÇô/ de m─âduv─â, iar soldatul ÔÇô de arm─â. /E toamn─â dat─â ├«n p├órg. Miez de noapte,/ miez de g├ónd. Orizontul se-adap─â din mareÔÇŁ. (Ibid.) Ca ╚Öi divinul, himerele unui subcon╚Ötient anonim trebuie s─â ning─â ├«n vise, pentru a deveni obiect al g├óndirii; sfin╚Ťii trebuie s─â coboare ├«n icoane, pentru a fi obiect de cult; imaginarul elin a trebuit s─â nasc─â legendele M─ârii Egee pentru a ├«ntemeia cultura unui ├«ntreg continent. Poetul nu disociaz─â, ci aduce nume ╚Öi lucruri ├«ntr-o rela╚Ťie inteligibil─â. Versurile structurate de antonomasia (figur─â care descrie ├«n loc s─â numeasc─â: ÔÇ×Da╚Ťi-mi un nume pentru cel care…ÔÇŁ) indic─â rela╚Ťia omului cu divinitatea ca prototip al logicii prin care lucrul este ata╚Öat unei semnifica╚Ťii. Nu este a╚Öadar o estetic─â a aparen╚Ťelor/ ve╚Ömintelor frumoase, ci una semiotic─â, a ilumin─ârii fenomenului printr-un sens profund. Fruct al unei imagina╚Ťii religioase, Orbita zeului s-a a╚Öternut ├«n tiparele marii poezii.